opțiuni

4 definiții pentru învărnicire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

învărnichi v vz învărnici

învărnici[1] vr [At: (a. 1910) REV. R., ap. DA ms / V: ~nichi / Pzi: ~cesc / E: în- + văr ] 1-2 (Reg) A se face văr (sau frate) de cruce cu cineva. modificată

  1. învărnăci → învărnici — Ladislau Strifler

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

învărnici (învărnicesc, învărnicit), vb. – (Olt., Banat) – A înfrăți. Sb. vernik „prieten”, apropiat de văr prin etimologie populară (Pușcariu, Dacor., VII, 123; DAR).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

învărnici, învărnicesc, vb. IV refl. (reg.; despre copii) a se face văr cu cineva în prima luni după Duminica Tomii.

Intrare: învărnicire
învărnicire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învărnicire
  • ‑nvărnicire
  • învărnicirea
  • ‑nvărnicirea
plural
  • învărniciri
  • ‑nvărniciri
  • învărnicirile
  • ‑nvărnicirile
genitiv-dativ singular
  • învărniciri
  • ‑nvărniciri
  • învărnicirii
  • ‑nvărnicirii
plural
  • învărniciri
  • ‑nvărniciri
  • învărnicirilor
  • ‑nvărnicirilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)