învrăjbire sf [At: COD. VOR. 148/4 / Pl: ~ri / E: învrăjbi] 1 Dușmănie. 2 Degradare a relațiilor cu cineva până la dușmănie Si: învrăjbit¹ (2), învrăjbitură. 3 Instigare la vrajbă Si: (înv) învrăjbit¹ (3), învrăjbitură (3), învrăjmășire (5), învrăjmîșit¹ (5). 4 Semănare a discordiei între oameni Si: învrăjbit¹ (4), învrăjbitură (4). 5 Animozitate (2). 6 (Înv) Pedeapsă.

ÎNVRĂJBIRE, învrăjbiri, s. f. Acțiunea de a se învrăjbi și rezultatul ei; dușmănie, vrajbă. Dădu ca pildă de învrăjbire pe feciorul Glanetașului. REBREANU, I. 77. Învrăjbirea din ziua aceea dură multă vreme. DUNĂREANU, CH. 73. Și-a vîrît coada între dînșii diavolul învrăjbirii. ISPIRESCU, U. 2.

învrăjbire s. f., g.-d. art. învrăjbirii; pl. învrăjbiri

învrăjbire s. f., g.-d. art. învrăjbirii; pl. învrăjbiri

învrăjbire s. f., g.-d. art. învrăjbirii; pl. învrăjbiri

ÎNVRĂJBIRE s. 1. v. neînțelegere. 2. v. dușmănie.

ÎNVRĂJBIRE s. 1. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gîlceavă, litigiu, neînțelegere, vrajbă, zîzanie, (înv. si pop.) price, pricină, sfadă, (pop. și fam.) cîrcotă, dihonie, rîcă, (pop.) harță, (înv. și reg.) pricaz, scîrbă, toi, (reg.) bucluc, hîră, poancă, sfădălie, zoală, (Mold. și Transilv.) poară, (Bucov. și Transilv.) șcort, (înv.) dezunire, gîlcevire, împoncișare, județ, neașezare, neunire, pîră, pricinuire, pricire, prigoană, prigonire, zavistie, zurbavă, (grecism înv.) filonichie, (fig.) ciocnire. (~ dintre două persoane.) 2. animozitate, discordie, dușmănie, ostilitate, pornire, ură, vrajbă, vrăjmășie, zîzanie, (livr.) inimiciție, (înv. și pop.) price, (pop. și fam.) dihonie, (pop.) pică, (înv. și reg.) ceartă, pizmă, pizmuire, scîrbă, (Mold.) poxie, (înv.) mozavirie, neprietenie, patos, scandală, sfadă, urîciune, vrăjbie, (latinism înv.) rancoare. (Ce e ~ asta neîmblînzită între voi?)