însâmbrat¹ sn [At: CHEST. V, ap. DA ms / V: (înv) ~sim~ / Pl: ~uri / E: însâmbra] 1 (Mar) Întovărășire. 2 (Mar; pex) Căsătorie. 3 Însâmbrare (3). 4 (Pex) Unire. 5-7 Însâmbrare (5-7). 8 (Îs) ~ul oilor Adunare a mai multor turme pentru a obține o producție mai mare. 9 (Îs) ~ul la plug Înțelegere între doi gospodari de a-și ara pământurile împreună, cu vitele amândurora.

însâmbrat², ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. 178/2 / V: (înv) ~sim~ / Pl: ~ați, ~e / E: însâmbra] 1 (Mar) Întovărășit. 2 (Mar; pex) Căsătorit. 3 (Reg) Asociat cu cineva în vederea unui scop, unei afaceri comune etc. 4 (Pex) Unit. 5 (Spc) Asociat cu cineva spre a forma o stână.

însimbrat¹ sn vz însâmbrat¹

însimbrat², ~ă a vz însâmbrat²

însâmbrat¹ s.n. (înv. și reg.) asociere de ciobani pe o vară; asociere de țărani pentru lucratul în comun al pământului lor.

însâmbrat², însâmbrată, adj. (înv. și reg.) întovărășit, asociat, intrat în tovărășie.