9 definiții pentru împopoțonare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPOPOȚONARE s. f. (Fam.) Acțiunea de a (se) împopoțona și rezultatul ei; înzorzonare. – V. împopoțona.

împopoțonare sf [At: IORGA, B. 19 / Pl: ~nări / E: împopoțona] (Fam) Împodobire exagerată.

ÎMPOPOȚONARE s. f. Acțiunea de a (se) împopoțona și rezultatul ei; înzorzonare. – V. împopoțona.

ÎMPOPOȚONARE s. f. Acțiunea de a (se) împopoțona; înzorzonare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

împopoțonare (fam.) s. f., g.-d. art. împopoțonării

împopoțonare (fam.) s. f., g.-d. art. împopoțonării

împopoțonare s. f., g.-d. art. împopoțonării

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMPOPOȚONARE s. înzorzonare, (pop.) împoponare, înțoțonare. (~ unei persoane ca o paparudă.)

ÎMPOPOȚONARE s. înzorzonare, (pop.) împoponare, înțoțonare. (~ unei persoane ca o paparudă.)

Intrare: împopoțonare
împopoțonare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împopoțonare
  • ‑mpopoțonare
  • împopoțonarea
  • ‑mpopoțonarea
plural
  • împopoțonări
  • ‑mpopoțonări
  • împopoțonările
  • ‑mpopoțonările
genitiv-dativ singular
  • împopoțonări
  • ‑mpopoțonări
  • împopoțonării
  • ‑mpopoțonării
plural
  • împopoțonări
  • ‑mpopoțonări
  • împopoțonărilor
  • ‑mpopoțonărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împopoțonare, împopoțonărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi împopoțona DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.