9 definiții pentru împopoțonare
Explicative DEX
ÎMPOPOȚONARE s. f. (Fam.) Acțiunea de a (se) împopoțona și rezultatul ei; înzorzonare. – V. împopoțona.
împopoțonare sf [At: IORGA, B. 19 / Pl: ~nări / E: împopoțona] (Fam) Împodobire exagerată.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMPOPOȚONARE s. f. Acțiunea de a (se) împopoțona și rezultatul ei; înzorzonare. – V. împopoțona.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎMPOPOȚONARE s. f. Acțiunea de a (se) împopoțona; înzorzonare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
împopoțonare (fam.) s. f., g.-d. art. împopoțonării
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
împopoțonare (fam.) s. f., g.-d. art. împopoțonării
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
împopoțonare s. f., g.-d. art. împopoțonării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
ÎMPOPOȚONARE s. înzorzonare, (pop.) împoponare, înțoțonare. (~ unei persoane ca o paparudă.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎMPOPOȚONARE s. înzorzonare, (pop.) împoponare, înțoțonare. (~ unei persoane ca o paparudă.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
împopoțonare, împopoțonărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) împopoțona și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: împoponare înzorzonare
etimologie:
- împopoțona DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.