6 definiții pentru zgrunțuit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
zgrunțuit1 sn [At: T. POPOVICI, SE. 182 / Pl: ~uri / E: zgrunțui] (Reg) 1 Ronțăială. 2 Zgrunțuială (2). 3 (Ccr) Zgomot produs de obiecte care se fărâmițează, se rup sau se sparg. 4 (Ccr; mpl) Părți dintr-un obiect (mic) spart sau fărâmițat Si: ciob (1).
zgrunțuit2, ~ă a [At: VLAHUȚĂ, O. A. 410 / Pl: ~iți, ~e / E: zgrunțui] (Reg) 1 Ronțăit. 2 Spart. 3 Zgrunțuros (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ZGRUNȚUIT, -Ă, zgrunțuiți, -te, adj. Zgrunțuros; fig. zdrențuit. Cîțiva nori zgrunțuiți ce plutesc în albastrul cerului prind a se rumeni pe margini. VLAHUȚĂ, O. A. 410.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZGRUNȚUIT, -Ă, zgrunțuiți, -te, adj. Zgrunțuros. – Din grunț (= grunz).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ZGRUNȚUIT adj. v. aspru, granulos, grunjos, grunzuros, scorțos, zgrunțuros.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
zgrunțuit adj. v. ASPRU. GRANULOS. GRUNJOS. GRUNZUROS. SCORȚOS. ZGRUNȚUROS.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de Octavian Mocanu
- acțiuni
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
zgrunțuit, zgrunțuităadjectiv
- 1. Aspru, granulos, grunjos, grunzuros, scorțos, zgrunțuros. DLRLC
- 1.1. Zdrențuit. DLRLCsinonime: zdrențuit
- Cîțiva nori zgrunțuiți ce plutesc în albastrul cerului prind a se rumeni pe margini. VLAHUȚĂ, O. A. 410. DLRLC
-
-
etimologie:
- grunț (= grunz). DLRM