opțiuni
  • info

20 de definiții pentru zabrac (mustrare)

din care

Explicative DEX

ZABRAC s. n. (Înv.) 1. Mustrare aspră; ocară. 2. Încercare grea; primejdie. – Cf. rus. zabrak.

zabrac, ~ă [At: ISPIRESCU, L. 389 / V: (reg) zavr~ sn, zăb~ a / Pl: ~uri și ~ace sn, ~aci, ~ace a / E: nct] (Înv) 1 sn Mustrare aspră Si: ocară, perdaf, (fam) săpuneală. 2 (Îe) A trage (sau a da) un ~ (cuiva) A certa pe cineva. 3 sn Primejdie (1). 4 sn (Reg) Harababură (5). 5 a (Reg; d. oameni) Care este prost îmbrăcat.

zabrac s.n. 1 (înv., reg.) Mustrare aspră; ocară. ◊ Expr. A trage (sau a da) un zabrac (cuiva) = a certa pe cineva. 2 (înv.) încercare grea; primejdie. Va întîmpina un zabrac (ISP.). • /etimol. nec.; cf. rus. zabrak.

ZABRAC sbst. familiar = PERDAF3: va întîmpina un ~ bun [comp. srb. zabrakŭ].

ZABRAC s. n. (Înv.) 1. Mustrare aspră; ocară. 2. Încercare grea; primejdie. – Et. nec. Cf. rus. zabrak.

ZABRAC s. n. (Învechit și regional) Mustrare aspră, ocară. V. săpuneală, perdaf. ♦ Încercare grea la care este supus cineva; primejdie. Va întîmpina un zabrac bun. din care va scăpa cu fata curată. ISPIRESCU, L. 389. – Variantă: zavrac s. n.

ZABRAC s. n. (Înv.) 1. Mustrare aspră; ocară. 2. Încercare grea; primejdie.

zabrac n. fam. săpuneală: va întâmpina un zabrac bun ISP. [Origină necunoscută].

zabrác, V. zavrac.

zavrac sn vz zabrac

ZAVRAC s. n. v. zabrac.

zavrác n., pl. urĭ (vsl. zasrakŭ, d. zazrĭeti, a ocărî. V. zăresc). Fam. Ocară, săpuneală: ĭ-a tras un zavrac. – Și zabrac.

Ortografice DOOM

zabrac (înv.) (desp. za-brac) s. n.

zabrac (înv.) (za-brac) s. n.

zabrac s. n. (sil. -brac)

Etimologice

zabrac (-curi), s. n. – Mustrare, ocară. – Var. zavrac. Sl. zazrakú, de la zazrjeti „a se certa” (Scriban). Der. din rus. zabrak „selecție” (Tiktin) sau din bg. za vrak „la naiba” (Graur, Rom., LV, 251) nu sînt convingătoare.

ZABRAC, zabracuri, s. n. (din sl. zazrakŭ [din zazrjeti = a certa])

ZAVRAC s. n. (Var.) Zabrac.

Sinonime

ZABRAC s. v. admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observație, reproș.

zabrac s. v. ADMONESTARE. CEARTĂ. CERTARE. DOJANĂ. DOJENIRE. IMPUTARE. MORALĂ. MUSTRARE. OBSERVAȚIE. REPROȘ.

Intrare: zabrac (mustrare)
  • silabație: za-brac info
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zabrac
  • zabracul
  • zabracu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • zabrac
  • zabracului
plural — —
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: MDA2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zavrac
  • zavracul
  • zavracu‑
plural
  • zavracuri
  • zavracurile
genitiv-dativ singular
  • zavrac
  • zavracului
plural
  • zavracuri
  • zavracurilor
vocativ singular —
plural —
zabrac3 (pl. -uri) substantiv neutru
  • silabație: za-brac info
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: MDA2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zabrac
  • zabracul
  • zabracu‑
plural
  • zabracuri
  • zabracurile
genitiv-dativ singular
  • zabrac
  • zabracului
plural
  • zabracuri
  • zabracurilor
vocativ singular —
plural —
zabrac4 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: za-brac info
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: MDA2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zabrac
  • zabracul
  • zabracu‑
plural
  • zabrace
  • zabracele
genitiv-dativ singular
  • zabrac
  • zabracului
plural
  • zabrace
  • zabracelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zabracsubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.