VERIGEL, verigei, s. m. Plantă parazită lipsită de clorofilă, cu frunzele reduse la solzi mici și cu flori galbene-roșietice dispuse în ciorchini (Orobanche caryophyllacea). – Verigă + suf. -el.

verigel sm [At: BRANDZA, FL. 162 / V: ~ițel / Pl: ~ei / E: verigă + -el] 1 Plantă parazită, lipsită de clorofilă, cu tulpina cărnosă, acoperită de solzi sau peri, fără frunze, cu flori galbene-roșietice, care crește pe rădăcinile unor plante de câmp sau de pădure Si: (reg) bujor, untișor, iarba-untului, săgeata-lui-Dumnezeu (Orobanche caryophylacea). 2 Plantă care parazitează pe rădăcinile leguminoaselor Si: (reg) crăielici, floarea-untului, iarba-untului, săgeata-lui-Dumnezeu (Orobanche gracilis). 3 Plantă parazită cu flori de culoare galbenă, cafenie sau roșie-violetă (Orobanche lucorum). 4 Plantă care parazitează pe rădăcinile de trifoi (Orobanche minor). 5 Plantă care parazitează pe rădăcinile de lucernă Si: (pop) verigea (2) (Orobanche lutea). 6 (Îc) ~ul-găiei Plantă cu tulpina subțire, cu spic multiflor și cu flori de culoare cafeniu-violacee (Orobanche picridis).

verigel s.m. (bot.) Plantă parazită, lipsită de clorofilă, cu tulpina cărnoasă, cu frunzele reduse la solzi mici sau la peri și cu florile mari galbene-roșietice, dispuse în ciorchini, care crește pe rădăcinile unor plante de cîmp ori de pădure (Orobanche caryophyllacea). • pl. -ei. și verițel s.m. /verigă + -el.

VERIGEL, verigei, s. m. Plantă parazită lipsită de clorofilă, cu frunzele reduse la solzi mici și cu flori galbene-roșietice dispuse în ciorchini (Orobanche caryophyllacea). – Verigă + suf. -el.^[1] modificată

VERIGEL, verigei, s. m. Plantă parazită lipsită de clorofilă, cu frunzele reduse la niște solzi mici, cu flori galbene-roșietice, situate în vîrful tulpinii; crește pe rădăcinile unor plante ( Orobanche caryrphyllaceae).

VERIGEL ~i m. Plantă parazită lipsită de clorofilă, cu frunze în formă de solzi mici și cu flori galbene-roșietice, dispuse în ciorchini. /verigă + suf. ~el

verițel sm vz verigel

verițel s.m. v. verigel.

UNT (pl. -turi) sn. 1 🍽 Substanță albă-gălbuie, grasă, comestibilă, care se scoate prin batere din laptele animalelor: ~ de vacă, de bivoliță, de oaie; ~ proaspăt; ~ topit; pînă nu bați laptele, nu iese ~ (ZNN.); copilul mic, cînd se apucă și se deoachie, unge-i tălpile cu ~ de vacă, că-i trece (GOR.); ~ul se sărează, pentru ca trecînd vaca o apă, să nu piardă laptele (GOR.); 👉 BATE I 3 ¶ 2 Substanță grasă, analoagă untului, care se scoate din plante, uleiu: ~ de migdale, de neft, de nuci, de ricină, etc.; ~ -de-lemn 👉 UNTDELEMN ¶ 3 🌿 UNTU(L)-VACII, plantă tuberculoasă, cu flori purpurii, liliachii sau trandafirii, dispuse într’o ciorchină la vîrful tulpinii; din tuberculele ei, se prepară salepul (👉 SALEP); numită și „untișor”, „bujorei”, „gemănariță”, „poranici”, etc. (Orchis morio) (🖼 5173) ¶ 4 🌿 FLOAREA-UNTULUI, IARBA-UNTULUI – VERIGEL [lat. ŭnctum].

verigel (plantă) s. m., pl. verigei, art. verigeii

verigel (plantă) s. m., pl. verigei, art. verigeii

verigel s. m., pl. verigei, art. verigeii

VERIGEL s. (BOT.) 1. (Orobanche caryophyllacea) (reg.) crăielici, floarea-untului, iarba-untului, iarba-vântului, săgeata-lui-Dumnezeu. 2. (Orobanche gracilis) (reg.) săgeata-lui-Dumnezeu.

VERIGEL s. (BOT.) 1. (Orobanche caryophyllacea) (reg.) crăielici, floarea-untului, iarba-untului, iarba-vîntului, săgeata-lui-Dumnezeu. 2. (Orobanche gracilis) (reg.) săgeata-lui-Dumnezeu.