10 definiții pentru trăistuță

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRĂISTUȚĂ, trăistuțe, s. f. Diminutiv al lui traistă; trăistioară. – Traistă + suf. -uță.

TRĂISTUȚĂ, trăistuțe, s. f. Diminutiv al lui traistă; trăistioară. – Traistă + suf. -uță.

trăistuță sf [At: DRLU / V: (reg) st~, ~uț sn / Pl: ~țe / E: traistă + -uță] (Șhp) 1-2 Traistă (1) (mică) Si: (pop) trăistică (1-2), trăistioară (1-2), trăistișoară (1-2), (reg) tăbeică (1-2), trăistucă (1-2), țoșcă. 3-4 (Cu determinări introduse prin pp „de”) Conținutul unei trăistuțe (1-2).

TRĂISTUȚĂ, trăistuțe, s. f. Diminutiv al lui traistă. 1. v. traistă (1). Scoteau din trăistuțe bulzii de mămăligă cu brînză și-i așezau la rînd ca să se prăjească în preajma gătejelor aprinse. SADOVEANU, O. VII 136. Scoase inelul din trăistuță și-l pune pe masă. RETEGANUL, P. II 12. 2. v. traistă (2). Pe fiecare noapte să-i dea cîte o trăistuță de alune. ISPIRESCU, L. 92.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

trăistuță s. f., g.-d. art. trăistuței; pl. trăistuțe

trăistuță s. f., g.-d. art. trăistuței; pl. trăistuțe

trăistuță s. f., g.-d. art. trăistuței; pl. trăistuțe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TRĂISTUȚĂ s. (reg.) săcui, trăistică, trăistioară. (O ~ cu merinde.)

TRĂISTUȚĂ s. (reg.) săcui, trăistică, trăistioară. (O ~ cu merinde.)

Intrare: trăistuță
trăistuță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trăistuță
  • trăistuța
plural
  • trăistuțe
  • trăistuțele
genitiv-dativ singular
  • trăistuțe
  • trăistuței
plural
  • trăistuțe
  • trăistuțelor
vocativ singular
plural
străistuță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
trăistuț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

trăistuță, trăistuțesubstantiv feminin

  • 1. Diminutiv al lui traistă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Scoteau din trăistuțe bulzii de mămăligă cu brînză și-i așezau la rînd ca să se prăjească în preajma gătejelor aprinse. SADOVEANU, O. VII 136. DLRLC
    • format_quote Scoase inelul din trăistuță și-l pune pe masă. RETEGANUL, P. II 12. DLRLC
    • format_quote Pe fiecare noapte să-i dea cîte o trăistuță de alune. ISPIRESCU, L. 92. DLRLC
etimologie:
  • Traistă + sufix -uță. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.