TRIFOIȘTE, trifoiști, s. f. 1. Loc semănat cu trifoi. 2. Plantă erbacee cu frunzele compuse din trei foliole, cu flori roz, folosită în medicină ca tonic, febrifug și antiscorbutic (Menyanthes trifoliata). [Acc. și: trifoiște] – Trifoi + suf. -iște.

trifoiște sf [At: DDRF / P: ~fo~iș~ / V: (reg) traf~ / A și: ~ifoi~ / Pl: ~ti / E: trifoi + -iște] 1 Cultură de trifoi (1-9) Si: trifoi (29). 2 Loc semănat cu trifoi (1-9) Si: trifoi (30). 3 (Reg) Lucerniște. 4 (Șîc ~-de-baltă) Plantă erbacee, din familia leguminoaselor, cu flori albe-trandafirii, cu frunze compuse din trei foliole, întrebuințată în medicină ca tonic, febrifug și antiscorbutic Si: (reg) bobul-broaștei, plumânare, plumânea, trei-frați, trifoi (15) (Menyanthes trifoliata). 5 (Bot; șîc ~-colțurată, ~-cornurată) Ghizdei (Lotus corniculatus). 6 (Bot) Sovârf (Origanum vulgare).

TRIFOIȘTE, trifoiști, s. f. 1. Loc semănat cu trifoi. 2. Plantă erbacee cu frunzele compuse din trei foliole, cu flori roz, întrebuințată în medicină ca tonic, febrifug și antiscorbutic (Menyanthes trifoliata). [Acc. și: trifoiște] – Trifoi + suf. -iște.

TRIFOIȘTE, trifoiști, s. f. 1. Loc semănat cu trifoi. Cirezi blajine pasc trifoiști lîngă ape. STANCU, C. 99. 2. Plantă erbacee cu flori albe-trandafirii, cu frunze compuse din trei foliole, întrebuințate în medicină ca tonice, febrifuge și antiscorbutice (Menyanthes trifoliata); trifoi-de-lac.

TRIFOIȘTE ~i f. 1) Teren semănat cu trifoi; loc unde crește trifoi. 2) Plantă erbacee asemănătoare la frunză cu trifoiul, cu flori albe-trandafirii, dispuse în inflorescențe alungite, folosită în medicină datorită conținutului de substanțe tonice, antiscorbutice și febrifuge. [G.-D. trifoiștii] /trifoi + suf. ~iște

trifoiște f. 1. câmp semănat cu trifoiu; 2. trifoiu de baltă ale cărui frunze sunt întrebuințate în medicină ca tonic și febrifug (Menyanthes trifoliata).

trifóiște f. (d. trifoĭ). Semănătură de trifoĭ. O plantă tonică, febrifugă și antiscorbutică din familia gențianeĭ (menyanthes trifoliata).

trafoiște sf vz trifoiște

trifoiște s. f., g.-d. art. trifoiștii; pl. trifoiști

!trifoiște s. f., g.-d. art. trifoiștii; pl. trifoiști

trifoiște s. f., g.-d. art. trifoiștii; pl. trifoiști

TRIFOIȘTE s. v. ghizdei, ghizdei mare, sovârf.

TRIFOIȘTE s. (BOT.; Menyanthes trifoliata) (reg.) plămânare, trei-frați, trifoi-amar, trifoi-de-baltă, trifoi-de-lac.

TRIFOIȘTE s. (BOT.; Menyanthes trifoliata) (reg.) plămînare, trei-frați, trifoi-amar, trifoi-de-baltă, trifoi-de-lac.^[1]

trifoiște s. v. GHIZDEI. GHIZDEI MARE. SOVÎRF.^[1]

MENYANTHES L., TRIFOIȘTE, fam. Gentianaceae. Gen cu o singură specie: Menyanthes trifoliata L. Gen originar din America de N, Asia Continentală, Europa, plantă erbacee, perenă, 25-30 cm înălțime, glabră, cu rizom gros. înflorește primăvara. Flori (caliciul cu 5 diviziuni, corolă infundibuliformă cu 5 diviziuni lanceolate, în interior lung-barbată, ovarul cu un singur stil, stigmat cu 2 lobi, 5 stamine) palid-rozee, în racem. Frunze trifoliate (cu foliole obovate), alterne, lung-pețiolate. Fruct, capsulă.