9 definiții pentru tranzitivitate
Explicative DEX
TRANZITIVITATE s. f. 1. Proprietate a unor verbe de a fi tranzitive (1). 2. Proprietate a unor relații logice sau matematice de a se transmite ca atare, prin termenii intermediari, între primul și ultimul termen al șirului de termeni ordonați pe baza acestei relații. – Din fr. transitivité.
TRANZITIVITATE s. f. 1. Proprietate a unor verbe de a fi tranzitive (1). 2. Proprietate a unor relații logice sau matematice de a se transmite ca atare, prin termenii intermediari, între primul și ultimul termen al șirului de termeni ordonați pe baza acestei relații. – Din fr. transitivité.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
tranzitivitate sf [At: SCL 1960, 562 / Pl: ~tăți / E: tranzitiv + -itate cf fr transitivité] 1 (Lin) Proprietate a unui verb de a fi tranzitiv (1). 2 (Mat; Log) Proprietate a unei relații matematice sau logice de a fi tranzitivă (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TRANZITIVITATE s.f. Caracterul a ceea ce este tranzitiv. ♦ Proprietate a unor verbe de a fi tranzitive. ♦ (Log.; mat.) Relație în care se transmite un anumit raport de la primul la ultimul termen prin intermediul celorlalți termeni. [Cf. fr. transitivité].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRANZITIVITATE s. f. 1. proprietate a unui verb, de a fi tranzitiv. 2. proprietate a unei relații de a fi tranzitivă (2). (< fr. transitivité)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
TRANZITIVITATE f. Proprietate a uni verb de a fi tranzitiv. /tranzitiv + suf. ~itate
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
tranzitivitate s. f., g.-d. art. tranzitivității
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tranzitivitate s. f., g.-d. art. tranzitivității
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tranzitivitate s. f., g.-d. art. tranzitivității
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Jargon
TRANZITIVITATE s. f. (cf. fr. transitivité): proprietate intrinsecă a verbelor de a putea primi, într-un context dat, un complement direct sau două complemente directe, o subordonată completivă directă sau un complement direct și o subordonată completivă directă (v. verb tranzitiv și verb dublu tranzitiv).
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
| substantiv feminin (F117) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
tranzitivitatesubstantiv feminin
- 1. Caracterul a ceea ce este tranzitiv. DN
-
- 1.2. Proprietate a unor relații logice sau matematice de a se transmite ca atare, prin termenii intermediari, între primul și ultimul termen al șirului de termeni ordonați pe baza acestei relații. DEX '09 DEX '98 DN
-
etimologie:
- transitivité DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.