opțiuni
  • info

12 definiții pentru tăgăduială

din care

Explicative DEX

TĂGĂDUIALĂ, tăgăduieli, s. f. Faptul de a tăgădui; negare, contestare; tăgadă, tăgăduire, tăgăduință. – Tăgădui + suf. -eală.

tăgăduială sf [At: POLIZU / P: ~du-ia~ / Pl: ~ieli / E: tăgădui + -eală] 1 Tăgadă. 2 (Îlav) Fără de ~ Fără (de) tăgadă (3).

TĂGĂDUIALĂ, tăgăduieli, s. f. Faptul de a tăgădui; negare, contestare; tăgadă, tăgăduire, tăgăduință. [Pr.: -du-ia-] – Tăgădui + suf. -eală.

TĂGĂDUIALĂ, tăgăduieli, s. f. Nerecunoaștere, negare, contestare. A simțit din privirea mea netedă ca moartea, că aci nu încape tăgăduială. CAMIL PETRESCU, U. N. 123.

TĂGĂDUIALĂ, tăgăduieli, s. f. Nerecunoaștere, negare, contestare. – Din tăgădui + suf. -eală.

tăgaduĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a tăgădui.

Ortografice DOOM

tăgăduială s. f., g.-d. art. tăgăduielii; pl. tăgăduieli

tăgăduială s. f., g.-d. art. tăgăduielii; pl. tăgăduieli

tăgăduială s. f., g.-d. art. tăgăduielii; pl. tăgăduieli

tăgăduială, -ieli.

Sinonime

TĂGĂDUIALĂ s. v. contestare.

TĂGĂDUIALĂ s. contestare, dezmințire, negare, negație, renegare, tăgadă, tăgăduire, (înv.) tagă, făgăduință. (~ celor afirmate de cineva.)

Intrare: tăgăduială
tăgăduială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăgăduială
  • tăgăduiala
plural
  • tăgăduieli
  • tăgăduielile
genitiv-dativ singular
  • tăgăduieli
  • tăgăduielii
plural
  • tăgăduieli
  • tăgăduielilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tăgăduială, tăgăduielisubstantiv feminin

etimologie:
  • Tăgădui + -eală. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.