opțiuni

6 definiții pentru surghiunit (adj.)

Explicative DEX

surghiunit, ~ă [At: IST. Ț. R. 123 / V: (înv) ~gunit / Pl: ~iți, ~e / E: surghiuni] 1-2 a, smf Exilat (3-4). 3-4 a, smf (Pex) Deportat2 (1-2). 5 a (Fig) Alungat2 (3).

surgunit, ~ă a vz surghiunit

Sinonime

SURGHIUNIT adj. v. alungat, gonit, izgonit.

SURGHIUNIT adj., s. (JUR.) 1. adj., s. v. exilat. 2. s. v. deportat.

surghiunit adj. v. ALUNGAT. GONIT. IZGONIT.

SURGHIUNIT adj., s. (JUR.) 1. adj., s. alungat, exilat, gonit, izgonit, pribeag, proscris, (livr.) relegat, (înv.) surghiun. 2. s. deportat.

Intrare: surghiunit (adj.)
surghiunit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • surghiunit
  • surghiunitul
  • surghiunitu‑
  • surghiunită
  • surghiunita
plural
  • surghiuniți
  • surghiuniții
  • surghiunite
  • surghiunitele
genitiv-dativ singular
  • surghiunit
  • surghiunitului
  • surghiunite
  • surghiunitei
plural
  • surghiuniți
  • surghiuniților
  • surghiunite
  • surghiunitelor
vocativ singular — —
plural — —
surgunit1 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • surgunit
  • surgunitul
  • surgunită
  • surgunita
plural
  • surguniți
  • surguniții
  • surgunite
  • surgunitele
genitiv-dativ singular
  • surgunit
  • surgunitului
  • surgunite
  • surgunitei
plural
  • surguniți
  • surguniților
  • surgunite
  • surgunitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)