suplețe sn [At: ALEXI, W. / E: fr souplesse] 1 Subțirime. 2 Însușire sau stare de a avea grație în mișcări Si: grațiozitate. 3 Însușirea de a se mișca rapid, ușor și grațios Si: agerime (1), agilitate (2), iuțeală, rapiditate, repeziciune, sprinteală, ușurință, voiciune, (rar) sprintenie, zveltețe, (înv) sprintenătate. 4 Proprietate a unui corp solid de a putea suferi deformări nepermanente prin întindere, prin încovoiere sau prin torsiune. 5 (Fig) Ușurință de adaptare, în acomodare. 6 Capacitate de a se transforma. 7 Mobilitate.

SUPLEȚE s. f. Însușirea de a fi suplu, ușurință în mișcări; mlădiere, flexibilitate. Plutei care vine cu mare viteză la vale, plutașii trebuie să-i dea în clipa aceea o suplețe de pasăre care face o voltă în zbor, altminteri e zvîrlită pe stînci și se sfărîmă. BOGZA, C. O. 374. Chelnerul... alergă purtînd farfuriile deșarte cu o suplețe de acrobat. C. PETRESCU, C. V. 115.

SUPLEȚE s.f. 1. Însușirea de a fi suplu; flexibilitate. 2. Proprietate a unui corp solid de a putea suferi mari deformații nepermanente la încovoiere sau la torsiune sub solicitări relativ mici; elasticitate. [< suplu + -ețe, după fr. souplesse].

SUPLEȚE s. f. 1. însușirea de a fi suplu; flexibilitate. ◊ (peior.) pricepere de a se mlădia după împrejurări. ♦ cu ~ = cu dezinvoltură, fără efort. 2. proprietate a unui corp solid de a putea suferi mari deformații nepermanente la încovoiere sau la torsiune sub solicitări relativ mici; elasticitate. (< fr. souplesse)

SUPLEȚE f. 1) Caracter suplu; flexibilitate; elasticitate; maleabilitate. 2) Comportament suplu. [G.-D. supleței; Sil. su-ple-] /<fr. souplesse

suplețe (desp. su-ple-) s. f., art. suplețea, g.-d. art. supleței

suplețe (su-ple-) s. f., art. suplețea, g.-d. art. supleței

suplețe s. f. (sil. -ple-), art. suplețea, g.-d. art. supleței

suplețe, gen. supleții

SUPLEȚE s. 1. v. flexibilitate. 2. v. sprinteneală. 3. v. grație.

SUPLEȚE s. 1. elasticitate, flexibilitate, mlădiere. (~ unui corp solid.) 2. agerime, agilitate, iuțeală, repeziciune, sprinteneală, ușurință, vioiciune, (astăzi rar) sprintenie, (înv.) sprintinătate. (~ în mișcări.) 3. mlădiere, zveltețe. (~ unei fete.)