stors², ~oarsă a [At: EPISCUPESCU, PRACTICA 212/11 / Pl: ~rși, ~oarse / E: stoarce] 1 (D. legume, fructe etc.) Care a fost presat, strivit etc. cu mâinile, cu o mașină etc. pentru a extrage (o parte din) sucul pe care l-a conținut Si: tescuit (1), zdrobit, V presat². 2 (D. obiecte îmbibate cu apă sau cu lichid) Care a fost răsucit, presat etc. manual sau cu o mașină pentru a scoate (o parte din) lichidul pe care l-a obținut. 3 (Rar; fig; d. față sau d. părți ale feței) Supt³ (1). 4 (Rar; fig; d. sol, terenuri, suprafețe agricole) Secătuit (11). 5 (Fig; d. posibilități, capacități disponibile etc. fizice, intelectuale, afective etc. ale oamenilor) Care a ajuns la capăt, la limită Si: epuizat (4), extenuat (1), frânt² (20), istovit, rupt², secat², secătuit, sleit, supt², trudit, vlăguit, zdrobit, (reg) batojit (2), tâhobit. 6 (D. oameni) Care a obosit peste măsură (din cauza eforturilor fizice, a consumului nervos etc.). 7 (Îvr) Forțat² (1).

STORS², STOARSĂ, storși, stoarse, adj. (Despre lucruri) Strîns, presat sau strivit (pentru a face să iasă lichidul pe care îl conține). Rufe stoarse. ♦ Fig. Secătuit, golit. Șeful de post, cu obrazul stors de sînge, i-a despăturat un teanc de hîrtii pe birou. POPA, V. 189. Coana Olimpia, stoarsă de oboseală, luă un scaun și se duse în balcon. BASSARABESCU, S. N. 178. E imposibil a specula asupra unui cuvînt stors de înțeles real. GHEREA, ST. CR. II 39.

stors a. 1. apăsat tare; 2. fig. secat de puteri. ║ n. acțiunea de a stoarce: storsul vinului.

stors, -oarsă, storși, -oarse adj. 1. (er.) epuizat sexual după mai multe orgasme. 2. falit, fără nici un ban.

STORS adj. 1. v. tescuit. 2. v. extenuat.

STORS adj. 1. presat, tescuit, zdrobit. (Struguri ~.) 2. epuizat, extenuat, frînt, istovit, prăpădit, rupt, secat, secătuit, sfîrșit, sleit, trudit, vlăguit, zdrobit, (Mold.) batojit, (prin Munt.) tîhobit, (înv.) stătut. (S-a întors ~ de la antrenament.)