spetează sf [At: PO 182/16 / V: (reg) spăt~ / Pl: ~eze, (reg) ~ezuri / E: spată¹ + ~ează] 1 (Trs) Speteală². 2 Spătar³ (1). 3 Scândură îngustă și sibțire pe (sau cu) care se fixează ceva. 4 (Spc) Apelă. 5 Fiecare dintre scândurelele pe care se fixează hârtia și ornamentele pentru a alcătui scheletul unui zmeu, cu care se joacă copiii, sau al unei stele, cu care se colindă. 6 (Mpl) Fiecare dintre stinghiile care leagă carâmbii loitrelor la car. Si: batche, băț (1), blană (5), brățară (3), carfă, fus¹ (15), gratier, lopățică, spiță (9). 7 Fiecare dintre cele două bucăți mici de lemn care leagă scândurile ce formează fundul carului. SI: (reg) chingă (27), curmeziș (16), fălcea (5), stinghie (5). 8 (Reg) Pop¹. 9 Fiecare dintre stinghiile care unesc obezile la roata morii de apă. Si: (reg) resteu. 10 Fiecare dintre stinghiile ce intră în compoziția scării coșului la mora de vânt. Si: (reg) braț¹ (22), chingă (26), coardă¹ (62), curmeziș (13), legătură. 11 Aripă a unei mori de vânt. 12 (La războiul de țesut) Fiecare dintre bucățile de lemn verticale care sunt unite în partea de sus cu arțarul iar în partea de jos cu vatalele. Si: bată, băteteală (3), braț¹ (21), brățară (6), fălcea (2), fofează (5), lopățea, mănușă, mână¹. 13 (La războiul de țesut) Scândurică cu care se ridică firele de urzeală, când se țese cu alesături. Si: (reg) speterează² (1). 14 Țesătură (sau lucrătură) cu (sau în) ~ Țesătură cu alesături executată cu ajutorul unei speze ² (13). 15 Chingă la războiul de țesut. 16 (Trs) Muierușcă la războiul de țesut. 17 Bucată de lemn ce unește cele două coarne ale plugului. Si: brăcinar (5), chingă (28), mână. 18 (Trs) Otic. 19 (Reg) Stinghie la grapă. 20 (Pop) Bulfeu la jug. 21 Fiecare dintre cele două stinghii, așezate în cruce, ale unei vârtelnițe. Si: (reg) aripă (18), cruce (81), crucișă (18), cumpănă (23), fofelniță (1), răscruce. 22 Fiecare dintre cele două stinghii laterale ale ferăstrăului cu coadă între care se fixează pânza, coarda și puntea. Si: crac (7), cotoi² (11), condac¹ (2) , margine, mână¹, mâner, pervaz. 23 (Trs) Bucată de lemn cu ajutorul căreia se amestecă zerul. 24 (Îrg) Treaptă mai lată de la capătul de jos al unei scări. 25 (Reg) Încuietoare de lemn. 26 (Reg) Un fel de andrea de lemn pe care se fac ochiurile la plasele de pescuit. 27 (Bot; reg) Papură (Typha angustifolia). 28 (Bot; reg) Papură (Typha shuttleworthii). 29 (Bot; reg; îc ~-pestriță, ~-tărcată) Obligeană (Acor calamus). 30 (Reg) Plantă cu tulpină netedă, lucioasă, cu frunze fără limb și flori galbene. Si: rugină (Juncus effusus). 31 (Bot; reg) Rugină (Juncus inflexus). 32 (Bot; reg) Mană-de-apă (Glyceria aquatica). 33 (Bot; reg; îc ~-galbenă, ~-sălbatică) Stânjen galben (Iris pseudacorus). 34 (Bot; reg) Stânjenel (2) (Iris florentina). 35 (Bot; reg) Stânjenel (1) (Iris germanica). 36 (Bot; reg) Rățișoară (Iris pumila). 37 (Bot; reg) Mălaiul-cucului (Luzula pilosa). 38 (Bot; reg) Săbiuță (5) (Gladiolus imbricatus). 39 (Bot; îc) ~-sălbatică Închegătoare (Teucrium polium). 40 (Ban; Olt) Plantă nedefinită mai aproape. 41-42 (Îrg) Tulpină sau frunze de papură folosite la confecționarea prin împletire a unor obiecte, ca material de legat, la acoperirea caselor etc.

SPETEAZĂ, speteze, s. f. 1. Spătar de scaun, de fotoliu sau de bancă (de care își reazemă spatele cel care șade). Doamna Vorvoreanu se sprijini pe speteaza fotoliului și răsuflă adînc. DUMITRIU, N. 84. Nașul se rezema de speteaza scaunului, asculta, se înduioșa, pe urmă se răstea la țigani. PAS. Z. I 176. Toader Cîrlan se lăsase pe speteaza scaunului și se uita cu admirație la soția lui. SADOVEANU, O. VIII 187. 2. Bucată de scîndură (îngustă și subțire) care servește ca sprijin sau ca legătură între părți la diferite construcții de lemn (mai rar ca parte principală a unei construcții): a) fiecare dintre aripile morii de vînt. Moara rămase scîrțîind și vînturîndu-și spetezele pe singurătatea dealului. SADOVEANU, O. V 124; b) fiecare dintre stinghiile care unesc obezile de la roata morii de apă. Apa morii murmura surd afară, grămădindu-se la spetezele roții din lăptoc. SADOVEANU, O. III 378; c) fiecare dintre fușteii loitrelor de la car; șiștoare. Drugii sînt dăltuiți pînă la jumătate sau în întregime, spre a face loc spetezelor. PAMFILE, I. C. 133. De-acum numai să te ții bine de carîmbi și de speteze, că am să mîn iepele iestea de au să scapere fugind. CREANGĂ, P. 126; d) bucată de lemn care unește cele două coarne ale plugului. Aceste două coarne sînt cîteodată legate printr-o punte de lemn sau de fier, numită... spetează. PAMFILE, A. R. 36; e) scîndurică cu care se ridică firele de urzeală cînd se țese cu alesături. ◊ Țesături cu speteze = țesături cu desene; f) fiecare dintre cele două brațe ale vatalelor; g) fiecare dintre scîndurelele care alcătuiesc scheletul zmeului cu care se joacă copiii și pe care se fixează hîrtia. Culcăm cu grijă zmeul în șanț, să nu-i sfîșiem hîrtia, să nu-i rupem spetezele. STANCU, D. 98. Spetezele trebuie să fie bine cumpănite din ochi și din cuțit, ca să nu fie una mai grea decît alta. ISPIRESCU, la CADE; h) fiecare dintre stinghiile care alcătuiesc scheletul stelei cu care colindă copiii și pe care se fixează hîrtia și ornamentele. [Steaua] a ieșit strîmbă și a costat mai scump: hîrtie, clei, speteze. PAS, Z. I 102.

SPETEAZĂ ~eze f. 1) Parte mai înaltă a unui scaun, a unui fotoliu sau a unei mobile pentru șezut, de care se reazemă cu spatele cel care șade; spătar; răzemătoare. 2) Fiecare dintre aripile unei mori de vânt. 3) Stinghie de lemn având diferite întrebuințări. ~eaza carului. /spată + suf. ~ează

spetează f. 1. scândură subțire pentru diferite uzuri: spetezele ferestrei, jugului, smeului; 2. pl. lemne ce leagă loitrele: spetezele carului sunt șapte înainte și trei înapoi; 3. pl. bețele pe cari se fac ițele la răsboiul de țesut; 4. Tr. papură. [Diminutiv din spată].

speteáză, V. spăteáză.

spătează sf vz spetează

spăteáză f., pl. eze (dim. d. spătă saŭ alb. špátăză. Cp. cu sfîrlează). Est. Scîndurică, piesă de lemn lată așa cum îs gratiile uneĭ căruțe (în laturĭ saŭ înapoĭ la corlată), la ferăstrăŭ (piesele de care apucĭ cînd taĭ), la aripa moriĭ saŭ a vîrtelnițeĭ (= fofează) ș. a. Spătar (rezemătoare) la scaun. – În sud și vest spetează, șindilă de zmeŭ. Pe aĭurea numele unor plante cu frunze lungĭ și late, ca pipirigu sau (Ial.) stînjinelu.

spetează s. f., g.-d. art. spetezei; pl. speteze

spetează s. f., g.-d. art. spetezei; pl. speteze

spetează s. f., g.-d. art. spetezei; pl. speteze

spetează, -teze.

SPETEAZĂ s. 1. v. spătar. 2. v. bată. 3. (TEHN.) chingă, scândură, stinghie, (pop.) blană. (~ la războiul de țesut.) 4. (la pl.) v. aripi. 5. (TEHN.) (reg.) chingă, curmeziș, fălce. 6. stinghie. (~ la fundul carului, al căruței.) 7. (TEHN.) (reg.) băț, blană, brățară, carfă, fus, fustel, gratie, lopățică, spiță, stic, sul, șuștor. (~la loitrele căruței.) 8. (TEHN.) lopățică, pop, stinghie. (La cârceiele carului se află o ~.) 9. (TEHN.) bulfeu, cruce, stinghie, (pop.) scăluș, (Transilv., Ban., și Olt.) fiulare, (Olt.) jiglă, (prin Mold.) lopățică, (Ban.) remeneacă, (Transilv.) scândurică. (~ la jug.) 10. (TEHN.) (reg.) brăcinar, chingă, mână. (~ la coarnele plugului.) 11. (TEHN.) braț, crac, margine, mână, mâner, pervaz, (reg.) condac, cotoi. (~ la ferăstrău.) 12. (TEHN.) braț, chingă, coardă, stinghie, (pop.) curmeziș. (~ la podul ori la scara coșului morii de vânt.) 13. (TEHN.) aripă, săgeată. (~ la roata morii de vânt.) 14. (TEHN.) (reg.) resteu. (~ la roata morii de apă.) 15. (TEHN.) aripă, cruce, (reg.) crucișă, cumpănă, fofelniță, răscruce. (~ la vârtelniță.)

SPETEAZĂ s. v. iris, obligeană, otic, papură, rugină, săbiuță, stânjen, stânjen de baltă, stânjenel, stânjen galben.

SPETEAZĂ s. 1. rezemătoare, spate, spătar, (înv. și reg.) spată. (~ la un scaun.) 2. (TEHN.) bată, băteală, braț, brățară, fălcea, fofează, lopățea, mănușă, mînă. (~ la războiul de țesut.) 3. (TEHN.) chingă, scîndură, stinghie, (pop.) blană. (~ la războiul de țesut.) 4. (TEHN.; la pl.) aripi (pl.), crucișe (pl.), cumpene (pl.), fofelnițe (pl.), răscruci (pl.). (~ la războiul de țesut.) 5. (TEHN.) (reg.) chingă, curmeziș, fălcea, stinghie. (~ la fundul carului, al căruței.) 6. (TEHN.) (reg.) băț, blană, brățară, carfă, fus, fustel, gratie, lopățică, spiță, stic, sul, șuștor. (~ la loitrele căruței.) 7. (TEHN.) lopățică, pop, stinghie. (La cîrceiele carului se află o ~.) 8. (TEHN.) bulfeu, cruce, stinghie, (pop.) scăiuș, (Transilv., Ban. și Olt.) fiulare, (Olt.) jiglă, (prin Mold.) lopățică, (Ban.) remeneacă, (Transilv.) scîndurică. (~ la jug.) 9. (TEHN.) (reg.) brăcinar, chingă, mînă. (~ la coarnele plugului.) 10. (TEHN.) braț, crac, margine, mînă, mîner, pervaz, (reg.) condac, cotoi. (~ la ferăstrău.) 11. (TEHN.) braț, chingă, coardă, stinghie, (pop.) curmeziș. (~ la podul ori scara coșului morii de vînt.) 12. (TEHN.) aripă, săgeată. (~ la roata morii de vînt.) 13. (TEHN.) (reg.) resteu. (~ la roata morii de apă.) 14. (TEHN.) aripă, cruce, (reg.) crucișă, cumpănă, fofelniță, răscruce. (~ la vîrtelniță.)

spetează s. v. IRIS. OBLIGEANĂ. OTIC. PAPURĂ. RUGINĂ. SĂBIUȚĂ. STÎNJEN. STÎNJEN DE BALTĂ. STÎNJENEL. STÎNJEN GALBEN.

spetează, speteze, (spetadză), s.f. – (reg.; bot.) Pipirig. (Maram., Sălaj, cf. ALR, 1961: 637). – Din spată + suf. -ează (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA); mai demult, spătarul scaunului se împletea din pipirig.

spetează, speteze, (spetadză), s.f. – (bot.) Pipirig. Termen atestat în Maramureș și Sălaj (ALR 1961: 637). – Din spată (ref. la spetează, „spătarul scaunului”, care mai demult se împletea din fire uscate de pipirig) + -ează.

a îndoi (cuiva) caroseria / speteaza expr. a lovi (pe cineva) cu putere, a bate tare (pe cineva).