10 definiții pentru rănire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂNIRE, răniri, s. f. Acțiunea de a (se) răni și rezultatul ei. – V. răni.

RĂNIRE, răniri, s. f. Acțiunea de a (se) răni și rezultatul ei. – V. răni.

rănire1 [At: ȘINCAI, HR. I, 301/1 / Pl: ~ri / E: răni1] 1 Provocare a unei răni1 fizice Si: (înv) rănit1, rănitură. 2 (Nob) Rană1 (1). 3 (Fig) Jignire. 4 (Înv) Durere sufletească provocată de dragoste.

RĂNIRE, răniri, s. f. Acțiunea de a răni2.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rănire s. f., g.-d. art. rănirii; pl. răniri

rănire s. f., g.-d. art. rănirii; pl. răniri

rănire s. f., g.-d. art. rănirii; pl. răniri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂNIRE s. (MED.) (livr.) lezare, (pop.) vătămare.

RĂNIRE s. v. insultare, îndurerare, întristare, jignire, mâhnire, ofensare, ultragiere.

RĂNIRE s. (MED.) (livr.) lezare, (pop.) vătămare.

rănire s. v. INSULTARE. ÎNDURERARE. ÎNTRISTARE. JIGNIRE. MÎHNIRE. OFENSARE. ULTRAGIERE.

Intrare: rănire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rănire
  • rănirea
plural
  • răniri
  • rănirile
genitiv-dativ singular
  • răniri
  • rănirii
plural
  • răniri
  • rănirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rănire, rănirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi răni DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.