opțiuni
  • info

20 de definiții pentru resemna

din care

Explicative DEX

RESEMNA, resemnez, vb. I. Refl. A se împăca cu o situație grea, defavorabilă; a accepta ceva fără împotrivire. [Var.: (înv.) resigna vb. I] – Din fr. résigner (după semna).

resemna [At: BARIȚIU, P. A. II, 674 / V: (înv) ~signa / Pzi: ~nez / E: fr résigner după semna] 1vr A se împăca cu o situație rea, defavorabilă. 2 vr A accepta un rău fără împotrivire Si: a suporta. 3 vi A renunța (la o situație, la o funcție etc.).

RESEMNA, resemnez, vb. I. Refl. A se împăca cu o situație grea, defavorabilă; a se supune, a accepta, a suporta un rău fără împotrivire. [Var.: (înv.) resigna vb. I] – Din fr. résigner (după semna).

RESEMNA, resemnez, vb. I. Refl. A se împăca cu o situație grea, defavorabilă; a accepta, a suporta un rău fără împotrivire. Se resemnează și, la treizeci de ani... e femeie bătrînă. PAS, Z. I 222. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «la», arătînd obiectul resemnării) S-ar fi resemnat în definitiv la tot ce-i contrariase proiectele romantice. C. PETRESCU, C. V. 45. S-o resemna la o viață modestă. id. R. DR. 197.

RESEMNA vb. I. refl. A se împăca cu o situație neplăcută, grea; a accepta, a se supune. [Cf. fr. résigner, după semna].

RESEMNA vb. refl. a se împăca cu o situație neplăcută, grea; a accepta, a se supune. (după fr. résigner)

A SE RESEMNA mă ~ez intranz. A se împăca (în cele din urmă) cu o situație defavorabilă; a accepta un rău sub presiunea împrejurărilor. /<fr. résigner

RESIGNA vb. I v. resemna.

RESIGNA vb. I v. resemna.

resigna v vz resemna

RESIGNA, resignez, vb. I. Refl. (Franțuzism) A se resemna. M-am resignat să trec drept cel mai mărginit și mai bucher dintre toți colegii. GALACTION, O. I 14.

RESIGNA vb. I. refl. (Rar) A se resemna. [< fr. résigner, cf. lat. resignare].

RESIGNA vb. refl. a se resemna. (< fr. résigner, lat. resignare)

*resemnéz v. tr. (lat. resignare, „a înapoĭa, a încredința, a renunța”, acomodat după însemnez). Las de bună voĭe în favoarea cuĭva (Rar). V. refl. Mă las în voĭa soarteĭ așteptîndu-mă la tot rău fără să cîrtesc: bolnavu se resemnase. – S’ar putea zice și rezign și -gnéz.

Ortografice DOOM

!resemna (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă resemnez, 3 se resemnează; conj. prez. 1 sg. să mă resemnez, 3 să se resemneze; imper. 2 sg. afirm. resemnează-te; ger. resemnându-mă

+resemna (a ~) (a semna din nou) vb., ind. prez. 1 sg. resemnez, 3 resemnează; conj. prez. 1 sg. să resemnez, 3 să resemneze

resemna (a ~) vb., ind. prez. 3 resemnează

resemna vb., ind. prez. 1 sg. resemnez, 3 sg. și pl. resemnează

resigna vb., ind. prez. 3 sg. și pl. resignează

resemnez.

Etimologice

resemna (resemnez, resemnat), vb. refl. – A accepta o situație defavorabilă. – Var. resigna, rezigna. Fr. résigner, adaptat la conjug. lui a însemna.

Intrare: resemna
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • resemna
  • resemnare
  • resemnat
  • resemnatu‑
  • resemnând
  • resemnându‑
 singular plural
  • resemnează
  • resemnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • resemnez
 (să)
  • resemnez
  • resemnam
  • resemnai
  • resemnasem
a II-a (tu)
  • resemnezi
 (să)
  • resemnezi
  • resemnai
  • resemnași
  • resemnaseși
a III-a (el, ea)
  • resemnează
 (să)
  • resemneze
  • resemna
  • resemnă
  • resemnase
plural I (noi)
  • resemnăm
 (să)
  • resemnăm
  • resemnam
  • resemnarăm
  • resemnaserăm
  • resemnasem
a II-a (voi)
  • resemnați
 (să)
  • resemnați
  • resemnați
  • resemnarăți
  • resemnaserăți
  • resemnaseți
a III-a (ei, ele)
  • resemnează
 (să)
  • resemneze
  • resemnau
  • resemnară
  • resemnaseră
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • resigna
  • resignare
  • resignat
  • resignatu‑
  • resignând
  • resignându‑
 singular plural
  • resignează
  • resignați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • resignez
 (să)
  • resignez
  • resignam
  • resignai
  • resignasem
a II-a (tu)
  • resignezi
 (să)
  • resignezi
  • resignai
  • resignași
  • resignaseși
a III-a (el, ea)
  • resignează
 (să)
  • resigneze
  • resigna
  • resignă
  • resignase
plural I (noi)
  • resignăm
 (să)
  • resignăm
  • resignam
  • resignarăm
  • resignaserăm
  • resignasem
a II-a (voi)
  • resignați
 (să)
  • resignați
  • resignați
  • resignarăți
  • resignaserăți
  • resignaseți
a III-a (ei, ele)
  • resignează
 (să)
  • resigneze
  • resignau
  • resignară
  • resignaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

resemna, resemnezverb

  • 1. A se împăca cu o situație grea, defavorabilă; a accepta ceva fără împotrivire. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: supune
    • format_quote Se resemnează și, la treizeci de ani... e femeie bătrînă. PAS, Z. I 222. DLRLC
    • format_quote S-ar fi resemnat în definitiv la tot ce-i contrariase proiectele romantice. C. PETRESCU, C. V. 45. DLRLC
    • format_quote S-o resemna la o viață modestă. C. PETRESCU, R. DR. 197. DLRLC
    • format_quote M-am resignat să trec drept cel mai mărginit și mai bucher dintre toți colegii. GALACTION, O. I 14. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „resemna” (1 clipuri)