opțiuni
  • info

13 definiții pentru reprobațiune

din care

Explicative DEX

REPROBAȚIUNE, reprobațiuni, s. f. (Rar) Reprobare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. réprobation, lat. reprobatio, -onis.

REPROBAȚIUNE, reprobațiuni, s. f. (Rar) Reprobare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. réprobation, lat. reprobatio, -onis.

reprobațiune sf [At: ODOBESCU, S. I, 32 / V: ~ie / Pl: ~ni / E: fr réprobation, lat reprobatio, -onis] (Rar) Dezaprobare.

REPROBAȚIUNE, reprobațiuni, s. f. (Rar) Reprobare. Am crezut că această reprobațiune provine de la vreun sentiment de antipatie în contră-mi. MACEDONSKI, O. IV 94. Acea critică... urzicînd pe cei demni de rîs și de reprobațiune. ODOBESCU, S. I 32.

REPROBAȚIUNE s.f. (Rar) Reprobare. [Cf. fr. réprobation, lat. reprobatio].

REPROBAȚIUNE s. f. reprobare. (< fr. réprobation, lat. reprobatio)

reprobați(un)e f. blam foarte energic.

*reprobațiúne f. (lat. re-probatio, -ónis). Acțiunea de a reproba, blam. – Și -áție, dar ob. -áre.

reprobație sf vz reprobațiune

Ortografice DOOM

reprobațiune (rar) (desp. re-pro-, -ți-u-) s. f., g.-d. art. reprobațiunii; pl. reprobațiuni

reprobațiune (rar) (re-pro-, -ți-u-) s. f., g.-d. art. reprobațiunii; pl. reprobațiuni

reprobațiune s. f. (sil. -pro-, -ți-u-), g.-d. art. reprobațiunii; pl. reprobațiuni

Sinonime

REPROBAȚIUNE s. v. blam, blamare, condamnare, dezaprobare, înfierare, neaprobare, reprobare, respingere, stigmatizare.

reprobațiune s. v. BLAM. BLAMARE. CONDAMNARE. DEZAPROBARE. ÎNFIERARE. NEAPROBARE. REPROBARE. RESPINGERE. STIGMATIZARE.

Intrare: reprobațiune
reprobațiune substantiv feminin
  • silabație: re-pro-ba-ți-u-ne info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reprobațiune
  • reprobațiunea
plural
  • reprobațiuni
  • reprobațiunile
genitiv-dativ singular
  • reprobațiuni
  • reprobațiunii
plural
  • reprobațiuni
  • reprobațiunilor
vocativ singular —
plural —
reprobație substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reprobație
  • reprobația
plural
  • reprobații
  • reprobațiile
genitiv-dativ singular
  • reprobații
  • reprobației
plural
  • reprobații
  • reprobațiilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

reprobațiune, reprobațiunisubstantiv feminin

  • 1. rar Reprobare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: reprobare
    • format_quote Am crezut că această reprobațiune provine de la vreun sentiment de antipatie în contră-mi. MACEDONSKI, O. IV 94. DLRLC
    • format_quote Acea critică... urzicînd pe cei demni de rîs și de reprobațiune. ODOBESCU, S. I 32. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.