remf sn [At: GHEȚIE, R. M. / V: rămf, râmf, rimpf / E: săs rämp, remp] (Bot; șîs buruiană de ~) Curcubețică (1) (Aristolochia clematitis).

remf n. Tr. plantă cu flori galbene, joacă un rol în medicina populară; fiartă cu apă neîncepută, servă de oblojit pentru brâncă (Aristolochia clematitis). [Origină necunoscută]. V. cucurbețea.

remf, V. renf.

rămf sn vz remf

râmf sn vz remf

rimpf sn vz remf

CUCURBEȚEA sf. 1 – REMF ¶ 2 ÎMPĂRĂTEASĂ 2 ¶ 3 = TĂRTĂCUȚĂ [cucurbătă].

CUCURBEȚICĂ sf. 🌿 – REMF.

GHEM (pl. -me, -muri) sn. 1 Mototol, rotogol făcut din ață, tort, sfoară, sau mătase, depănată (🖼 2343): baba goli un sac de fuioare și-l umplu cu ~e (RET.); cînd stăpîna casei făcea la ciorap, pisicul se juca cu ~ul (ISP.); a face ~, a depăna (ața, tortul, etc.) în formă de mototol; a se face ~, a se strînge ca un mototol, a se ghemui ¶ 2 🐒 Una din cele patru despărțitori ale stomacului rumegătoarelor ¶ 3 🌿 GHEMELE-POPII = REMF [lat. vulg. *glěmus = clas. glomus].

LEPĂDĂTOARE, LĂPĂDĂTOARE sf. Trans. 🌿 = REMF.

LINGURĂ (pl. -ri) sf. 1 🍽 Unealtă de masă cu care se mîncă supa sau alte mîncări lichide: ~ de lemn (🖼 2901); ~ de tinichea, de cositor, de argint (🖼 2903); lingura are un găvan și o coadă; (P): cu lingura îți dă dulceață și cu coada îți scoate ochii, se zice despre cei fățarnici; 👉 OALĂ 1; Ⓕ: a mînca banii, averea cu lingura, a risipi, a cheltui nebunește: un bărbat care i-a mîncat toată averea cu lingura (ALECS.); Ⓕ: a-i pune, a-i atîrna, a-i spînzura lingura în (sau de, la) brîu, a-i lega lingurile de gît (CIAUȘ.), a nu-i da nimic de mîncare (pentru că a venit prea tîrziu, etc.) jupînul bucatar ne spînzură lingurile la brîu și se duce la plimbare (ALECS.) ¶ 2 Conținutul unei linguri: ~ de apă; F Ⓟ a bea, a sorbi pe cineva într’o ~ de apă, a-i veni să-l mănînce, de drag ce-i este: îi venea flacăului, de drag, să o soarbă într’o ~ de apă (ISP.) ¶ 3 🫀 Lingura (pieptului), apendicele cartilaginos al sternumului, lingurică ¶ 4 🔧 Unealtă a rotarului, un fel de sfredel cu care găurește căpățîna roții, spre a face loc osiei (🖼 2902) ¶ 5 🌿 = POPIVNIC; REMF ¶ 6 🌿 LINGURA-MAICI-DOMNULUI (LAUG.), LINGURA-MAICII-PRECESTE (VLAH.), LINGURA-STRIGOAIEI (VLAH.) LINGURIȚA-ZÎNEI ¶ 7 🐟 Băn. Mormoloc [lat. lĭngula]..

MĂR (pl. meri) I. sm. 🌿 Pom, cu flori albe-trandafirii, ale cărui fructe sînt merele (Pirus malus) (🖼 3052); ~ pădureț, varietate de măr, care crește prin păduri, ale cărui fructe acrișoare se numesc „mere-acre” sau „mere-pădurețe” (Pirus acerba); de florile ~ului 👉 FLOARE 1. II. (pl. mere) sn. 1 🌿 Fructul pomului cu același nume: dintre numeroasele varietăți cultivate cităm: merele crețești, domnești, coadeșe, leșesti, călugărești, paradise, pătule, viești, etc.; mere acre sau mere pădurețe, fructele mărului pădureț care se dau mai ales porcilor de mîncare; Ⓕ F: îi cere și lui inima mere acre sau poftește și el la mere acre, se zice de omul (mai ales bătrîn) care tot poftește lucruri nepotrivite pentru vîrsta și puterile lui; a se sătura de ceva ca de mere acre sau ca de mere pădurețe, a fi sătul pînă ’n gît de ceva, a fi scîrbit, desgustat de ceva; Ⓟ: treanca fleanca, mere acre! vorbe goale! fleacuri! a bate ~, a stîlci în bătăi: Să ți-l calc eu sub picioare, să-l pizez, să ți-l las ~ (PANN); Ⓕ: ~ul discordiei, pricina neînțelegerii, învrăjbirii. aluziune la mărul oferit de Paris zeiței Venus și care a fost pricina războiului Troii ¶ 2 🌿 ~-AURIU BULBUCI; – ~UL-CUCULUI – IARBĂ-DE-LÎNGOARE; – ~UL – LUPULUI – DALAC 2, REMF; – ~UL-PORCULUI = LAUR 1; MERE-DE-PĂMÎNT NAPI-PORCEȘTI ¶ 3 🫀 ~ul lui Adam 👉 ADAM 2 [lat. vulg. mēlus clas. malus].

cucurbețea f. Bot. V. remf.

renf m. (cp. cu ung. rémfa, lemn de care se atîrnă vitele tăĭate, și cu vgr. rómbos, romb, sfîrlează, din cauză că fructu renfuluĭ e o capsulă piriformă care atîrnă și se învîrtește). Trans. Curcubețică. – Greșit scris remf. Cp. cu anfi-, canforă, triunf.

remf s. m.

remf s. m.

remf s. m.

remf (-fi), s. m. – Curcubețică (Aristolochia clematitis). – Var. renf, rîmf. Origine incertă. Ar putea proveni din săs. Rimf (Drăganu, Dacor., V, 371). Legătura cu gr. ῥουφαία, originea dacică (Hasdeu, Col. lui Traian, 1873, 221) sau tracică (Philippide, II, 731), cf. alb. rrufë, este îndoielnică.

REMF (< săs. rämp, remp) s. m. Plantă din fam. aristolachiacee cu flori galbene, dispuse în fascicule la subsuoara frunzelor, cu fructul o capsulă în formă de pară (Aristolochia clematitis). Sin. mărul lupului.

REMF s. v. curcubețea.

REMF s. (BOT.; Aristolochia clematitis) curcubețea, curcubețică, (reg.) Iepădătoare, păsulică, fasolea-cioarei, lingura-frumoaselor, lingura-popii, mărul-lupului.