7 definiții pentru păcănire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PĂCĂNIRE, păcăniri, s. f. Acțiunea de a păcăni și rezultatul ei; zgomot scurt, repetat și sacadat; păcănit, păcănitură, păcăneală. – V. păcăni.
PĂCĂNIRE, păcăniri, s. f. Acțiunea de a păcăni și rezultatul ei; zgomot scurt, repetat și sacadat; păcănit, păcănitură, păcăneală. – V. păcăni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
păcănire sf [At: LABIȘ, P. 366 / Pl: ~ri / E: păcăni] Păcăneală.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
păcănire s. f., g.-d. art. păcănirii; pl. păcăniri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
păcănire s. f., g.-d. art. păcănirii; pl. păcăniri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
păcănire s. f., g.-d. art. păcănirii; pl. păcăniri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PĂCĂNIRE s. v. păcănit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PĂCĂNIRE s. păcăneală, păcănit, păcănitură, pîrîitură, răpăit, șuierat, șuierătură, țăcăneală, țăcănire, țăcănit, țăcănitură. (O ~ ritmică.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
păcănire, păcănirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a păcăni și rezultatul ei; zgomot scurt, repetat și sacadat. DEX '09 DEX '98sinonime: păcăneală păcănit păcănitură
etimologie:
- păcăni DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.