pîrdálnic, -ă adj. (met. din prădalnic, [ca desfrînat d. desfrîna]). Răpitor, epitet dĭavoluluĭ: s’a dus la pîrdalnicu. Interj. Nu știŭ unde pîrdalnicu s’a dus. Adj. Afurisit, blăstămat (maĭ mult în glumă): pîrdalnica de dragoste. S. f. Pîrdalnica, dragostea, amoru. – Și purdalnic (Munt. vest). corectat(ă)