proctoscopie sf [At: DN³ / P: ~pi-e / Pl: ~ii / E: fr proctoscopie] (Med) Rectoscopie.

PROCTOSCOPIE s.f. (Med.) Rectoscopie. [Gen. -iei. / < fr. proctoscopie, cf. gr. proktos – anus, skopein – a privi].

PROCTOSCOPIE s. f. rectoscopie. (< fr. proctoscopie)

proctoscopie s. f., g.-d. art. proctoscopiei; pl. proctoscopii

PROCTO- „rect, anus, rectal, anal”. ◊ gr. proktos „anus” > fr. procto-, it. procto-, engl. id. > rom. procto-. □ ~cel (v. -cel₂), s. n., relaxare exagerată a mușchilor anali și rectali; sin. proctoptoză; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină medicală care studiază afecțiunile anusului și ale rectului; ~pexie (v. -pexie), s. f., operație chirurgicală de fixare a rectului de osul sacru sau de ligamentul sacro-sciatic; ~plastie (v. -plastie), s. f., operație chirurgicală de refacere a orificiului anal; ~ptoză (v. -ptoză), s. f., proctocel*; ~rafie (v. -rafie), s. f., sutură a rectului; ~ragie (v. -ragie), s. f., hemoragie rectală; ~ree (v. -ree), s. f., scurgere mucoasă prin anus; ~scop (v. -scop), s. n., instrument utilizat în protoscopie; ~scopie (v. -scopie), s. f., examen al anusului și al rectului cu ajutorul protoscopului; ~tomie (v. -tomie), s. f., secționare operatorie a anusului.