preschimba [At: ASACHI, S. L. 221 / Pzi: preschimb / E: pre- + schimba] 1-2 vtr (A face să ia sau) a lua o formă, un aspect, un conținut nou Si: a (se) modifica, a (se) preface, a (se) schimba, a (se) transforma, (îvr) a (se) prăvăli. 3 vt A ceda un lucru în locul altuia, cam de aceeași valoare Si: a schimba. 4 (Înv; îe) A ~ cuvinte A sta de vorbă cu cineva Si: a conversa, a vorbi. 5 (Înv; îlv) A ~ glume A-și spune glume unii altora Si: a glumi.

PRESCHIMBA, preschimb, vb. I. Tranz. 1. A da un lucru în schimbul altuia (de aceeași valoare); a schimba. Preschimbă banii la bancă. ◊ Fig. Cerul și pămîntul preschimbă sărutări Prin raze aurite și vesele cîntări. ALECSANDRI, P. A. 119. Eu cîte fete le întîlnesc, Preschimb cu de glume. id. T. 52. 2. A da unui lucru altă formă, înfățișare sau structură; a transforma. Luna lunecă și se coboară Și s-apropie de dînsul, preschimbată în fecioară. EMINESCU, O. I 142. ◊ Fig. Spumegînd se bate Dunărea de maluri, Caicul pornește clătinat pe valuri, Soarele preschimbă apele-i în sînge. IOSIF, P. 60. ◊ Refl. pas. Pregătirile de nuntă se preschimbară în pregătiri de război. SADOVEANU, O. I 247. ◊ Refl. A căpăta altă înfățișare sau structură; a se transforma. Ca duhovnic prea cucernic, el doar suflete. culege; Dar cînd a cules destule, papa se preschimbă-n rege. DAVILA, V. V. 55. Înțelesul general însă al legendei... s-a preschimbat. ODOBESCU, S. I 210.

A PRESCHIMBA preschimb tranz. 1) A face să se preschimbe; a preface; a modifica; a transforma. 2) (ființe, lucruri) A supune unui schimb echivalent; a ceda în schimb. /pre- + a schimba

A SE PRESCHIMBA mă preschimb intranz. A căpăta o altă formă sau un alt conținut; a suferi modificări; a se preface; a se modifica; a se transforma; a se schimba. /pre- + a schimba

preschimbà v. 1. a (se) schimba radical; 2. a schimba alternativ: cerul și pământul preschimbă sărutări.

preschímb, a -á v. tr. (pre- și schimb). Schimb dînd orĭ luînd altu în loc: preschimb mărcile postale vechĭ.

preschimba (a ~) (desp. pres-chim-/pre-schim-) vb., ind. prez. 1 sg. preschimb, 3 preschimbă; conj. prez. 1 sg. să preschimb, 3 să preschimbe

!preschimba (a ~) (pres-chim-/pre-schim-) vb., ind. prez. 3 preschimbă

preschimba vb. (sil. mf. pre-), ind. prez. 1 sg. preschimb, 3 sg. și pl. preschimbă; conj. prez. 3 sg. și pl. preschimbe

preschimba (pr. schi)

PRESCHIMBA vb. 1. v. schimba. 2. a reînnoi. (Și-a ~ permisul.) 3. v. metamorfoza.

PRESCHIMBA vb. 1. a schimba. (A ~ bani, hîrtii de valoare.) 2. a reînnoi. (Și-a ~ permisul.) 3. a (se) metamorfoza, a (se) modifica, a (se) preface, a (se) schimba, a (se) transforma, (înv. și pop.) a (se) întoarce, a (se) muta, (înv. și reg.) a (se) închipui, (reg.) a (se) străforma, (înv.) a (se) strămuta, a (se) suci, a (se) șanja. (Orașul nostru s-a ~ radical.)