15 definiții pentru ponegri

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PONEGRI, ponegresc, vb. IV. Tranz. A vorbi pe cineva de rău; a bârfi, a defăima, a calomnia. ◊ Refl. recipr. Se ponegresc cu orice prilej.Pref. po- + negri.

PONEGRI, ponegresc, vb. IV. Tranz. A vorbi pe cineva de rău; a bârfi, a defăima, a calomnia. ◊ Refl. recipr. Se ponegresc cu orice prilej.Pref. po- + negri.

ponegri vt [At: CANTEMIR, IST. 309 / V: (rar) ~nigri / Pzi: ~resc / E: po-1 + negru] 1 (Îvr) A înnegri. 2 (Fig; c. i. oameni, producții, creații, manifestări ale acestora) A pune, cu rea-credință, într-o lumină defavorabilă Si: a calomnia, a defăima, a denigra, (îvp) a huli, a ocărî. 3 A vorbi pe cineva de rău Si: a bârfi.

PONEGRI, ponegresc, vb. IV. Tranz. A vorbi (pe cineva) de rău; a bîrfi, a defăima. O ponegrea pe mamă în fața copilei. PAS, Z. I 183. Vai, se tîngui ea, cît mă cleveti și mă ponegri satul pentru copilul meu! SADOVEANU, M. C. 173. Văd și eu că am greșit de-am ponegrit-o așa de tare cătră dumneata. CREANGĂ, P. 134. – Variantă: ponigri (BRĂTESCU-VOINEȘTI, la CADE) vb. IV.

A PONEGRI ~esc tranz. A vorbi de rău; a trata cu hule; a huli; a denigra; a defăima; a detracta; a cleveti; a calomnia; a blama; a bârfi; a ponosi. /po- + a negri

A SE PONEGRI mă ~esc intranz. A face (concomitent) schimb de vorbe urâte (unul cu altul); a se bârfi. /po- + a (se) [în]negri

ponegrì v. fig. a defăima. [Compromis între sinonimele po(nosi) și (în)negri].

ponegrésc v. tr. (d. po-, și în-negresc, după vsl. po-črŭniti, d. črŭnŭ, negru. V. cerneală). Vechĭ. Înegresc. Azĭ. Fig. Denigrez, bîrfesc, defaĭm, calomniez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ponegri (a ~) (desp. -ne-gri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ponegresc, 3 sg. ponegrește, imperf. 1 ponegream; conj. prez. 1 sg. să ponegresc, 3 să ponegrească

ponegri (a ~) (-ne-gri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ponegresc, imperf. 3 sg. ponegrea; conj. prez. 3 să ponegrească

ponegri vb. (sil. -gri), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ponegresc, imperf. 3 sg. ponegrea; conj. prez. 3 sg. și pl. ponegrească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PONEGRI vb. a (se) bîrfi, a (se) blama, a (se) calomnia, a (se) cleveti, a (se) defăima, a (se) denigra, a (se) discredita, (livr.) a (se) detracta, a (se) vitupera, (înv. și pop.) a (se) ocărî, (pop.) a (se) huli, a (se) năpăstui, a (se) povesti, (prin Olt.) a (se) publica, (înv.) a (se) balamuți, a (se) măscări, a (se) mozaviri, a (se) pohlibui, a (se) ponosi, a (se) ponoslui, a (se) prilesti, a (se) vrevi, (fam. fig.) a (se) încondeia, (pop. fig.) a (se) înnegri. (Îl ~ pe nedrept.)

A ponegri ≠ a elogia, a glorifica, a lăuda, a proslăvi

Intrare: ponegri
  • silabație: po-ne-gri info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ponegri
  • ponegrire
  • ponegrit
  • ponegritu‑
  • ponegrind
  • ponegrindu‑
singular plural
  • ponegrește
  • ponegriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ponegresc
(să)
  • ponegresc
  • ponegream
  • ponegrii
  • ponegrisem
a II-a (tu)
  • ponegrești
(să)
  • ponegrești
  • ponegreai
  • ponegriși
  • ponegriseși
a III-a (el, ea)
  • ponegrește
(să)
  • ponegrească
  • ponegrea
  • ponegri
  • ponegrise
plural I (noi)
  • ponegrim
(să)
  • ponegrim
  • ponegream
  • ponegrirăm
  • ponegriserăm
  • ponegrisem
a II-a (voi)
  • ponegriți
(să)
  • ponegriți
  • ponegreați
  • ponegrirăți
  • ponegriserăți
  • ponegriseți
a III-a (ei, ele)
  • ponegresc
(să)
  • ponegrească
  • ponegreau
  • ponegri
  • ponegriseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ponigri
  • ponigrire
  • ponigrit
  • ponigritu‑
  • ponigrind
  • ponigrindu‑
singular plural
  • ponigrește
  • ponigriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ponigresc
(să)
  • ponigresc
  • ponigream
  • ponigrii
  • ponigrisem
a II-a (tu)
  • ponigrești
(să)
  • ponigrești
  • ponigreai
  • ponigriși
  • ponigriseși
a III-a (el, ea)
  • ponigrește
(să)
  • ponigrească
  • ponigrea
  • ponigri
  • ponigrise
plural I (noi)
  • ponigrim
(să)
  • ponigrim
  • ponigream
  • ponigrirăm
  • ponigriserăm
  • ponigrisem
a II-a (voi)
  • ponigriți
(să)
  • ponigriți
  • ponigreați
  • ponigrirăți
  • ponigriserăți
  • ponigriseți
a III-a (ei, ele)
  • ponigresc
(să)
  • ponigrească
  • ponigreau
  • ponigri
  • ponigriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ponegri, ponegrescverb

  • 1. A vorbi pe cineva de rău. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote O ponegrea pe mamă în fața copilei. PAS, Z. I 183. DLRLC
    • format_quote Vai, se tîngui ea, cît mă cleveti și mă ponegri satul pentru copilul meu! SADOVEANU, M. C. 173. DLRLC
    • format_quote Văd și eu că am greșit de-am ponegrit-o așa de tare cătră dumneata. CREANGĂ, P. 134. DLRLC
    • format_quote reflexiv reciproc Se ponegresc cu orice prilej. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Prefix po- + negri. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.