plurivalent, ~ă a [At: DN² / Pl: ~nți, ~e / E: fr plurivalent] 1 (D. substanțe) Care are mai multe valențe Si: polivalent (1). 2-3 Polivalent (3-4). 4 (Fig) Multilateral.

PLURIVALENT, -Ă adj. Polivalent. [< fr. plurivalent, cf. lat. plus – mai mult, valere – a valora].

PLURIVALENT, -Ă adj. 1. polivalent. ◊ (fig.) multilateral. 2. (biol.) cu mai mulți cromozomi reuniți. (< fr. plurivalent)

plurivalent adj. m., pl. plurivalenți; f. plurivalentă, pl. plurivalente

plurivalent adj. m., pl. plurivalenți; f. plurivalentă, pl. plurivalente

plurivalent adj. m., pl. plurivalenți; f. sg. plurivalentă, pl. plurivalente

PLURI- „mai mulți, numeroși”. ◊ L. plus, pluris „mai mult” > fr. pluri-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. pluri-. □ ~flor (v. -flor), adj., (despre plante) cu mai multe flori; ~form (v. -form), adj., cu mai multe forme; ~par (v. -par), adj., 1. Care a născut de mai multe ori. 2. (Despre animale) Care naște mai mulți pui deodată; ~valent (v. -valent), adj., 1. (Despre substanțe) Care se poate prezenta în compușii săi în diferite stări de valență. 2. Cu mai mulți cromozomi reuniți; ~valv (v. -valv), adj., cu mai multe valve; ~voc (v. -voc), adj., cu mai multe înțelesuri; ~vor (v. -vor), adj., 1. (Despre plante) Care se dezvoltă pe mai multe substraturi. 2. (Despre paraziți) Care trăiește pe mai multe gazde. 3. Cu nutriție variată.

PLURIVALENT adj. 1. v. polivalent. 2. v. complex.

PLURIVALENT adj. 1. multivalent, polivalent. (Substanțe chimice ~.) 2. complex, multilateral, polivalent, (livr.) plural, (rar) plurilateral, polilateral. (Aspecte ~.)