PITAGOREIC, -Ă, pitagoreici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. Care ține de școala lui Pitagora; pitagoric. 2. S. m. Adept al filosofiei și al școlii de matematică a lui Pitagora. [Pr.: -re-ic] – Din germ. pythagoreisch.

pitagoreic, ~ă a [At: DN / P: ~re-ic / Pl: ~ici, ~ice / E: ger pythagoreisch] 1-3 Care aparține (lui Pitagora sau) pitagorismului (1-2) Si: (rar) pitagoric (1-3). 4-6 Privitor (la Pitagora sau) la pitagorism (1-2) Si: (rar) pitagoric (4-6), (rar) pitagorician (3-5). 7-8 Caracteristic pitagorismului (1-2) Si: (rar) pitagoric (7-8), (rar) pitagorician (6-7).

PITAGOREIC, -Ă, pitagoreici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține curentului filozofic idealist și școlii de matematică din Grecia antică întemeiate de Pitagora, privitor la Pitagora, la școala sau la doctrina lui filozofică; pitagoric. 2. S. m. Adept al filozofiei și al școlii de matematică a lui Pitagora. [Pr.: -re-ic] – Din germ. pythagoreisch.

PITAGOREIC, -Ă, pitagoreici, -e, adj. Care se referă la Pitagora, la școala sau la doctrina lui filozofică.

PITAGOREIC, -Ă adj. Referitor la Pitagora, la pitagorism, propriu pitagorismului. // s.m. și f. Adept al pitagorismului; pitagorician. [Pron. -re-ic. / cf. it. pitagoreo, germ. pithagoreisch, lat. pythagoreus].

PITAGOREIC, -Ă adj., s. m. f. (adept) al pitagorismului; pitagoric, pitagorician. (< germ. pythagoreisch)

PITAGOREIC¹ ~că (~ci, ~ce) Care ține de pitagorism; propriu pitagorismului. /<germ. pythagoreisch

pitagoreic (desp. -re-ic) adj. m., s. m., pl. pitagoreici; adj. f. pitagoreică, pl. pitagoreice

pitagoreic (-re-ic) adj. m., s. m., pl. pitagoreici; adj. f. pitagoreică, pl. pitagoreice

pitagoreic adj. m., s. m. (sil. -re-ic), pl. pitagoreici; f. sg. pitagoreică, pl. pitagoreice

PITAGOREIC adj. pitagoric. (Doctrina ~.)

PITAGOREIC adj. pitagoric. (Doctrina ~.)