păpăludă¹ sf [At: CIHAC, II, 251 / V: papal~ / Pl: ~de / E: nct] Pasăre de culoare cenușie, cu corpul lunguieț, cu aripi lungi, înguste și ascuțite, cu coada trunchiată, cu gâtul scurt și cu ciocul mic, puțin încovoiat Si: lipitoare, (reg) caprimulg, ciobănaș, lipici, mulge-capre, mulgătorul-caprelor, rândunea-de-noapte, spaimă, strigă, șișineab, văcăraș (Caprimulgus europaeus).

PĂPĂLUDĂ ~e f. Pasăre de talie medie, cu corp de formă lunguiață, cu aripi lungi, ascuțite, având gât scurt și cioc mic, puțin încovoiat. /Orig. nec.

papaludă² sf vz păpăludă¹

LIPITOR I. adj. verb. LIPI. Care lipește. II. LIPITOR sm. Cel ce lipește: ~ de afișe. III. LIPITOARE sf. 1 🐙 Vierme negru care suge sîngele acelora de cari se lipește; se întrebuințează spre a scoate sîngele de prisos la un bolnav (Hirudo officinalis) (🖼 2918); a pune cuiva lipitori; s’a încleștat de gîtul lui moș Nichifor și s’a lipit de dînsul ca ~a (CRG.); se svîrcolea ca ~a cînd îi dai sare (ISP.); suge ca o ~ sîngele locuitorilor, se îngrășă din sudoarea lor (ALECS.) ¶ 2 Ⓕ Cămătar, speculant: întrun an... ~a l-a băgat în judecăți și l-a lăsat sărac lipit (DLVR.) ¶ 3 🐦 = PĂPĂLUDĂ ¶ 4 🌿 Plantă cu flori albastre (Asperula arvensis) (🖼 2920); ~ de vopsit, plantă cu flori albe așezate în vîrful tulpinei; se întrebuințează de boiangii pentru vopsit în roșiu (Asperula tinctoria) (🖼 2919).

papaludă f. Zool. caprimulg. [Lit. sperietoare: v. papaluga].

papalúdă f., pl. e (rudă cu paparudă și păpălugă). Lipitoare (rîndunică de noapte).

păpăludă s. f., g.-d. art. păpăludei; pl. păpălude

păpăludă s. f., g.-d. art. păpăludei; pl. păpălude

păpăludă s. f., g.-d. art. păpăludei; pl. păpălude

PĂPĂLUDĂ s. v. lipitoare.

PĂPĂLUDĂ s. (ORNIT.; Caprimulgus europaeus) lipitoare, (rar) caprimulg, (reg.) ciobănaș, lipici, spaimă, strigă, văcăraș, șișneab, mulgătorul-caprelor, mulge-capre, rîndunea-de-noapte.

papaludă, papalude, s.f. (reg.) 1. rândunică de noapte; caprimulg, strigă, văcăraș. 2. lipitoare.