ochire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: ochi²] 1 Observare. 2 Privire. 3 Urmărire cu privirea Si: ochit¹ (3), ocheală (1). 4 Remarcare. 5 Scrutare. 6 Cercetare rapidă, sumară Si: ochit¹ (6), ocheală (2). 7 Țintire cu arma Si: ochit¹ (7). 8 Lovire a țintei Si: ochit¹ (8). 9 (Reg) Topire pe alocuri a zăpezii Si: ochit¹ (9). 10 (Reg) Înseninare a cerului Si: ochit¹ (10). 11 (Reg) Apariție a unor fenomene naturale Si: ochit¹ (11). 12 (Reg) Dospire a cașului, aluatului etc. Si: ochit¹ (12). 13 (Îrg; îe) A face (sau întoarce) ~ea roată A privi în jur. 14 (Pop; îe) A arunca o ~ A privi rapid. 15 Ocheadă (1). 16 (Îlav) Dintr-o ~ sau cu o (singură) ~ sau (de) la prima ~ Foarte repede.

OCHIRE sf. 1 Faptul de a ochi ¶ 2 Căutătură, uitătură, privire în treacăt, aruncătură de ochiu: Sub galișa ~ a fetei ce-i suspină (ALECS.).

OCHIRE, ochiri, s. f. Acțiunea de a ochi. 1. Cercetare rapidă, sumară. Ale-mpărăției venituri, cheltuiele C-o singură ochire să poată lămuri. NEGRUZZI, S. II 262. ♦ Privire. Ochii săi șerpii și crunți, Cu ochirea-i să zărească pre o pradă sufletească. ALECSANDRI, P. II 33. ◊ Expr. A arunca o ochire v. arunca. ♦ Ocheadă. [Cavalerii] se luptau ca să capete o ochire de la dama inimei lor. NEGRUZZI, S. I 36. Cele mai de soi cocoane se sfădeau pentr-o singură ochire a lui. id. ib. 86. 2. Luare a unei ținte, pentru ca proiectilul să nimerească unde voim. Generalul intră în cupolă și controlă ochirea tunului. SANDU-ALDEA, U. P. 134. Linie de ochire = rază vizuală care pornește din ochiul unui trăgător, trece prin crestătura înălțătorului și prin vîrful cătării, pentru a ajunge la baza punctului ochit.

OCHIRE ~i f. v. A OCHI. ◊ Linie de ~ linie imaginară care unește ochiul trăgătorului cu punctul ochit. Dintr-o ~ dintr-o privire. ~ retrospectivă privire în trecut. /v. a ochi

ochire f. 1. aruncătură de ochiu, privire: ți-am urmărit ochirea AL.; 2. ochiadă: ochirile-ți murdare EM.

ochíre f. Acțiunea de a ochi. Aruncătură de ochĭ, privire generală: a arunca o ochire într’o carte (saŭ pe un cîmp de luptă), a pricepe tot dintr’o ochire.

ochire s. f., g.-d. art. ochirii; pl. ochiri

ochire s. f., g.-d. art. ochirii; pl. ochiri

ochire s. f., g.-d. art. ochirii; pl. ochiri

OCHIRE s. 1. privire, uitătură. (Dintr-o ~.) 2. v. țintire. 3. v. lovire.

OCHIRE s. v. ocheadă.

ochire s. v. OCHEADĂ.

OCHIRE s. 1. privire, uitătură. (Dintr-o ~.) 2. ochit, țintire, vizare. (~ unui obiectiv de atins.) 3. atingere, lovire, ochit. (~ țintei.)

OCHIRE s. f. Acțiunea de a ochi². 1. Privire. Un străin deodată [a]pare, Tînăr, mîndru, nalt, frumos, La ochire luminos. ALECSANDRI, P. II, 84. Domnea o doamnă frumoasă ca o zînă Cu părul său de aur, ochirea sa senină. I. NEGRUZZI, S. II, 153, cf. BARCIANU, ALEXI, W. ◇ expr. A face (sau a întoarce) ochirea roată v. roată. A arunca o ochire v. arunca. ♦ Ocheadă. [Cavalerii] se luptau ca să capete o ochire de la dama inimei lor. NEGRUZZI, S. I, 36, cf. 86. [Fetele țineau] ochii plecați spre pămînt, ca și cum n-ar zări ochirile îndrăznețe ce le veneau ca niște săgeți de foc din ceata flăcăilor. GANE, n. I, 61, cf. 101. 2. Cercetare rapidă, sumară. cf. LB. Vedem în Schițele române, introduse și traduse de d-na Kremnitz, o ochire asupra literaturei române, dată sub formă de prefață. MAIORESCU, CR. III, 11. În această scurtă ochire retrospectivă am redeșteptat... fazele principale prin care a trecut Academia Română. F (1891), 345. În repedea această ochire asupra unui trecut atît de aproape de noi,... cu anevoie se pot expune greutățile. D. ZAMFIRESCU, Î. 52. ◇ loc. adv. Dintr-o ochire sau cu o (singură) ochire sau (de) la prima ochire = foarte repede, imediat. Ale-mpărăției venituri, cheltuiele C-o singură ochire să poată lămuri. NEGRUZZI, S. II, 262. Faptele descoperite să fie sistematizate... și generalizate astfel ca un om cult să poată, cu o ochire, observa și pricepe tot cîmpul științei contemporane lui. GHEREA, ST. CR. II, 339. De la prima ochire înțelesese deosebirea. D. ZAMFIRESCU, a. 145. Cunoscîndu-l dintr-o ochire pe Murășanu, zvîcni repede de pe scaun. AGÎRBICEANU, a. 314. Suma defraudată fusese evaluată, la prima ochire, la mai mult de o sută de milioane. STANCU, R. a. v, 11. Observă dintr-o ochire proporția participării la afacere. VORNIC, P. 167. 3. Aducere a țevii unei guri de foc într-o poziție care să permită trimiterea proiectilului la țintă. cf. ochi² (I 5). cf. POLIZU, BARCIANU. Generalul intră în cupolă și controlă ochirea tunului. SANDU-ALDEA, U. P. 134, cf. ALEXI, W. ◇ Linie de ochire v. linie. – pl.: ochiri. – v. ochi².