numărătură sf [At: LB / Pl: ~ri / E: număra¹ + ~(ă)tură] 1-2 (Îvp) Numărare (1-2) 3 (Îvp) Numărătoare (3). 4 (Pop) Mănunchi de fire de tort de pe rășchitor, de obicei în număr de trei, din care se alcătuiesc jirebii și păpuși, care servesc ca unitate de măsură la urzitul pânzei. 5 (Înv) Monedă valorând un florint. 6 (Olt) Sumă mare de bani Si: bănet. 7 (Reg; îs) ~ mare Descântec rostit la patul unui muribund.

NUMĂRĂTURĂ (pl. -turi) sf. 1 † = NUMĂRĂTOARE ¶ 2 Băn. Un fel de rugăciune ce se face la patul unui bolnav, spre a ști dacă se va însănătoși [număra].

NUMĂRĂTURĂ s. f. (Popular) Numărare. Începe unul a număra de la 1-9, trăgînd în același timp la fiecare numărătură cîte o mînă. MARIAN, Î. 205.

numărătură (pop.) s. f., g.-d. art. numărăturii; pl. numărături

numărătură (pop.) s. f., g.-d. art. numărăturii; pl. numărături

numărătură s. f., g.-d. art. numărăturii; pl. numărături

NUMĂRĂTURĂ s. v. numărare, numărat, numărătoare.

numărătură s. v. NUMĂRARE. NUMĂRAT. NUMĂRĂTOARE.

numărătură, numărături, s.f. (înv. și pop.) 1. numărare, numărătoare. 2. mănunchi de fire de tort de pe rășchitor (trei) din care se fac jirebii și păpuși. 3. monedă veche de un florint. 4. (reg.) sumă mare de bani; bănet. 5. (reg.; în sintagmă) numărătură mare = descântec rostit la patul unui muribund.

NUMĂRĂTURĂ s. f. 1. (Învechit și popular) Numărătoare (1); (concretizat) rezultatul unei numărători. cf. ANON. CAR. Conspectele numărăturei locuitorilor... au fost nimicite. BARIȚIU, ,P. a. I, 524. După aceasta începe unul a număra de la 1-9, trăgînd în același timp, la fiecare numărătură cîte o mînă. MARIAN, Î. 205. 2. (Popular) Mănunchi de fire de tort de pe rășchitor (de obicei în număr de trei) din care se alcătuiesc jirebii și păpuși (care servesc ca unitate de măsură la urzitul pînzei). Într-o numărătură sînt 30 de fire. LIUBA-IANA, m. 118. În Ardeal, 20 de fire se numesc: păpușă, iar trei fire: numărătură. PAMFILE, I. C. 211, cf. H XVIII 278, VICIU, GL. La urzit sînt numărături de fire. CIAUȘANU, GL., cf. ALR I 1 276/35, 69, 536, 1 277/61, 65, 79. Trii fire i-o numărătură. a. I 13, cf. 12, 20, 24.10 numărături = o păpușă. A II 3. Mai multe numărături (10), păpușă. ib.8, cf. 7. Tri lao[n] loc, o numărătură; de zăce ori îi păpușă, A III 3, cf. 12, 18, v 2, 14, 15, 27, 28, 33, 34, VI 9, 16, 19, 26, MAT. DIALECT, I, 83, GLOSAR REG. ◊ Numărătură mare = grup de 15 păpuși. cf. PRIBEAGUL, P. R. 94. 3. (Învechit) Monedă valorînd „un florint de 17 groșițe” (LB). Această carte... s-au cumpărat de răpăosatul Moruț Onuț, cu zăce numărături... în anul 1768 (a. 1742). IORGA,S. D. XIII, 78. Acest minei l-au cumpărat Dan Ion din Ponor cu doaozeci și patru de numărături (a. 1756). id. ib. 158. 4. (Prin nord-estul Olt.) Sumă mare de bani; bănet. cf. CIAUȘANU, GL. 5. (Regional; în sintagma) Numărătură mare = descîntec rostit la patul unui muribund. Cînd chinuie omu, șî nu poace să moară [a zis] să-i spunem numărătură mare. ARH. FOLK.III, 130, cf. 132. – Pl: numărături. – Număra¹ + suf. -(ă)tură.