NUMĂRĂTOARE numărători, s. f. 1. Numărare; socoteală, calcul. ◊ Numărătoare inversă = program de operații care se desfășoară în intervalul de timp ce desparte momentul curent de momentul lansării unei nave spațiale sau de debutul unei activități (de importanță majoră). 2. Abac. – Număra + suf. -(ă)toare.

numărătoare sf [At: ANON. CAR. / V: (înv) ~mer~, (reg) lumănă~ / Pl: ~ori / E: număra¹ + -toare] 1-2 Numărare (1-2). 3 Rezultat al numărării Si: număr¹ (1), (îvp) numărătură (3), socoteală. 4 (Pex) Mod de a număra¹. 5 (Reg; îe) A face ~ A răscoli stâna. 6 (Îs) ~a banilor Plată. 7 (Înv) Recensământ. 8 (Reg) Țarc cu o singură poartă prin care trec oile una câte una pentru a putea fi numărate. 9 (Reg; prc) Poartă a acestui țarc. 10 (Înv) Numerar. 11 (Înv; îs) Bani (în) ~ Bani lichizi. 12 Abac. 13 (Îs) ~ inversă Program de operații prevăzut a se desfășura în intervalul de timp ce desparte momentul curent de momentul lansării unei nave spațiale sau de debutul unei activități de importanță majoră.

NUMĂRĂTOARE sf. Număratul, socotitul numărului de persoane, de lucruri; recensămînt; a face ~, a număra [număra].

NUMĂRĂTOARE, numărători, s. f. 1. Numărare; socoteală, calcul. ◊ Numărătoare inversă = program de operații prevăzute a se desfășura în intervalul de timp ce desparte momentul curent de momentul lansării unei nave spațiale sau de debutul unei activități (de importanță majoră). 2. Abac. – Număra + suf. -ătoare.

NUMĂRĂTOARE, numărători, s. f. 1. Acțiunea de a număra; socotit, numărat, calcul. Aici la dumneavoastră s-a greșit numărătoarea. DUMITRIU, N. 260. Să arăte... martorii care s-au găsit față la vînzare și la numărătoarea banilor. SADOVEANU, B. 216. Nici nu-i poate veni în minte cugetul ascuns în această ciudată numărătoare. EMINESCU, N. 55. ◊ (Învechit, în expr.) În numărătoare = în numerar, în bani gheață. Văzînd că nu poți căpăta bani în numărătoare, ia o orînduială la visterie. KOGĂLNICEANU, S. 203. 2. (Învechit) Recensămînt, statistică. 3. Abac.

NUMĂRĂTOARE ~ori f. Operația de a număra. /a număra + suf. ~ătoare

numărătoare f. 1. calcul amănunțit; 2. numerar.

numerătoare sf vz numărătoare

NUMĂRUȘ (pl. -ușuri, -ușe) sn. Trans. 1 Număr (la casă): Jina e așa o comună aproape de opt sute de ~e (GR.-N.) ¶ 2 = NUMĂRĂTOARE: Au venit cărți și pașuș, să meargă la ~ (IK.-BRS.) [lat. numĕrus, cu pronunțare ungurească].

numărătoare¹ (numărare; obiect) s. f.; g.-d. art. numărătorii; pl. numărători

numărătoare¹ (numărare, obiect) s. f., g.-d. art. numărătorii; pl. numărători

numărătoare (numărare, diagramă) s. f., g.-d. art. numărătorii; pl. numărători

NUMĂRĂTOARE s. v. recensământ.

NUMĂRĂTOARE s. 1. v. numărat. 2. v. abac.

NUMĂRĂTOARE s. 1. numărare, numărat, (pop.) numărătură, (înv.) socoteală, socotință. (~ obiectelor.) 2. abac. (~ cu bile, pentru calcule.)

numărătoare s. v. RECENSĂMÎNT.

NUMĂRĂTOARE s. f. 1. Acțiunea de a număra¹ (1), numărare, numărat¹, (învechit și popular) numărătură (1); p. ext. mod de a număra¹. cf. ANON. CAR.Această ciudată numărătoare, EMINESCU, n. 55. Gardienilor începuse să le fie frică să se mai ducă seara și dimineața la numărătoare, VLAHUȚĂ, ap. TDGR. Numărătoarea dură scurt și suma se dovedi catastrofală = 377 lei. C. PETRESCU, C. v. 47. Să fac numărătoare. Deschide palma-ntreagă. ARGHEZI, C. O. 34. La numărătoare au aflat fata toți iepurii; nu-i lipsea nici unul. SBIERA, P. 145. Norocel îi ia pe toți, intră-n ograda împăratului și se pune la numărătoare, I. CR. I, 6. Cînd colo la numărătoare sî găsești și el cu doi giuncani și socru-so cu doi cai. GRAIUL, I, 525. ◊ (Cu determinări în genitiv arătînd ceea ce se numără) Se face numărătoarea ouălor, pentru ca să nu se strice, MARIAN, S. R. II, 219. Sistemul de numărătoare a firelor... este același. PAMFILE, I. C. 211. Numeralul cardinal, grație faptului că servește la numărătoarea obiectelor de tot felul, are o întrebuințare mai largă decît celelalte, IORDAN, STIL. 137. ◊ Expr. (Regional) A face numărătoarea = a răscoli stîna, v. răscoli, CHEST. v. 13/77. ♦ (Determinat prin „banilor”) Plată. Trebuie să arate... martorii care s-au găsit față la... numărătoarea banilor, SADOVEANU, B. 216, cf. id. O. X, 645. ♦ (Învechit) Recensămînt, statistică. Numărătoarea făcîndu-să mai rar între acest clas de oameni înmulțește a sale greutăți întru plata birului (a. 1835). URICARIUL, VIII, 135. S-a făcut numerătoarea generală a populațiunei. F (1906), 20/1. 2. Rezultatul numărării; număr¹ (I 1); socoteală. Fuma exagerat... numărînd mucurile încîntat, cînd numărătoarea se suia pînă la cincizeci pe zi. TEODOREANU, m. II, 415. N-or să bage de seamă. Cînd le iese numărătoarea, ei nu se mai uită la față, la nume, că lipsești. GALAN, Z. R. 388. 3. (Regional) Țarc cu o singură ușă prin care trec oile una cîte una pentru a putea fi numărate (DRAGOMIR, O. m. 32); p. restr. ușița acestui țarc (PĂCALĂ, m. R. 448). 4. (Învechit) Numerar (2). Acest comerciu... pentru anii trecuți au adus următor rezultat: valoare de importație: în marfă... în numărătoare. AR (1837), 119²/26, cf. DDRF, ȘĂINEANU,D. U. ◊ Bani (în) numărătoare = bani (în) numerar, bani lichizi. Văzînd că nu poți căpăta bani în numărătoare, ia o orînduială la visterie. KOGĂLNICEANU, S. 203, cf. DDRF. – pl.: numărători. – Și: (învechit) numerătoare, (regional) lumănătoare (ALR II/886) s.f. – Număra¹ + suf. -toare.