NOROD, noroade, s. n. 1. (Înv.) Popor, națiune, neam; grup de oameni care face parte dintr-un anumit popor, dintr-o anumită națiune. ♦ (Înv. și pop.) Totalitatea credincioșilor care aparțin unui cult creștin, unei eparhii etc. 2. Număr mare, mulțime, masă de oameni. 3. Grosul populației; spec. țărănimea. – Din sl. narodŭ.

norod¹ sn [At: PSALT. 90 / V: (îvp) nar~, năr~ (Pl: ~e și, rar, ~dure) / Pl: ~oade, (îvp) ~uri / E: slv народцъ] 1 (Înv) Seminție. 2 (Înv) Trib. 3 (Înv) Populație. 4 (Îvp; liv) Popor. 5 (Îvp; cu determinări care indică poporul, națiunea) Persoană sau grup de oameni care face parte dintr-un anumit popor, dintr-o anumită națiune Si: locuitor. 6 (Îvp) Totalitate a credincioșilor care aparțin unui cult creștin. 7 (Îvp; prc) Totalitate a credincioșilor care aparțin unei patriarhii, unei eparhii etc. Si: enoriaș, poporan. 8 Mulțime de oameni. 9 (Înv; spc) Totalitate a ostașilor care alcătuiesc o armată Si: gloată. 10 (Înv; spc; ccr) Ostași care fac parte dintr-o armată Si: gloată. 11 (Liv) Populație. 12 (Iuz) Muncitorime. 13 (Spc) Țărănime.

NOROD, †NĂROD (pl. -oade) sn. 1 Popor: fost-au și altul dintr’acesta nărod, anume Aetie, carile... au sprejinit războiul cel vestit (CANT.) ¶ 2 Gloată, droaie, poporul de jos, prostime ¶ 3 Ⓕ Grămadă, mulțime: în urmă, peste norodul de măguri, în trei arcuri mari, își taie spinările pe cer munții Călimanului (VLAH.) [vsl. narodu].

NOROD, noroade, s. n. 1. (Pop.) Popor, națiune, neam; persoană sau grup de oameni care face parte dintr-un anumit popor, dintr-o anumită națiune. ♦ (Înv. și pop.) Totalitatea credincioșilor care aparțin unui cult creștin, unei eparhii etc. 2. Număr mare, mulțime, masă de oameni. 3. Grosul populației; spec. țărănimea. – Din sl. narodŭ.

NOROD, noroade, s. n. (Învechit și arhaizant) 1. Popor. Domn am stat Moldovei mele și norodului părinte. VLAHUȚĂ, O. A. 51. Obștea ne-a trimis pre noi să-ți spunem că norodul nu te vrea. NEGRUZZI, S. I 139. 2. (În opoziție cu clasele dominante) Totalitatea populației exploatate. Bine ar fi să poată merge cît mai mulți, ca să vază boierii că întreg norodul cere pămînt. REBREANU, R. I 267. Tot norodul era îndatorat să se ridice în arme subt comanda boierilor și a căpitanilor miilor. BĂLCESCU, O. I 23. 3. Mulțime de oameni (din popor) strînși la un loc; gloată. Întreg norodul ia aminte Și-ascultă jalnica poveste. GOGA, P. 24. Aceste vorbe rostite de gura domnească au brăzdat adînc inima norodului adunat acolo. CREANGĂ, A. 75. Se înturnă spre norod... zicînd: iertați-mă. NEGRUZZI, S. I 149. ◊ Fig. Un stejar lăsa brațe noduroase și bătrîne peste un norod de dediței. GALACTION, O. I 46. Un vuiet lung și sinistru ca un norod de glasuri în răscoală. VLAHUȚĂ, N. 164.

NOROD ~oade n. pop. 1) Totalitate de persoane care trăiesc pe un anumit teritoriu; populație; popor. 2) Totalitate a oamenilor de o anumită naționalitate; popor; neam; seminție. 3) Masa truditoare a unei țări; popor. /<sl. narodu

norod n. poporul, mai ales cel de jos. [Slav. NARODŬ, din RODITI, a naște].

noród și (vechi) năród n., pl. oade (vsl. na-rodŭ, popor, d. roditi, a naște. V. rod). Rar. Azĭ. Popor.

narod¹ sn vz norod¹

nărod¹ sn vz norod¹ corectat(ă)

‡NĂROD¹ 👉 NOROD.

NĂROD² 👉 NEROD.

popor n. 1. mulțime de oameni din aceeaș țară care trăiesc sub aceleași legi: poporul român; 2. fig. mulțime în genere: popoare de muște, popoare de tunete EM.; 3. parte din populațiunea unei țări, a unui oraș, care e mai puțin înstărită și care trăiește din munca mâinilor: un om din popor; 4. parohie. [Termen necunoscut vechii limbi (vorba cu adevărat populară e norod), pare o romanizare după it. popolo; cf. pentru sensul 4, it. popolo, parohie, și Tr. pleban, poporan sau enoriaș].^[1]

1) năród V. norod.

norod (înv.) s. n., pl. noroade

norod (înv.) s. n., pl. noroade

norod s. n., pl. noroade

norod (noroade), s. n. – 1. Popor, nație. – 2. Mulțime, gloată. Sl. narodŭ, din roditi „a zămisli” (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 218), cf. rod. – Der. norodos, adj. (înv., plin de lume, populat).

NOROD s. v. națiune, neam, popor, populație, seminție.

NOROD s. 1. v. popor. 2. v. gloată.

NOROD s. 1. popor, țară, (pop.) obște. (Întregul ~ s-a ridicat la luptă.) 2. (mai ales în limbajul claselor exploatatoare) gloată, mulțime, plebe, popor, prostime, vulg, (înv. și reg.) poporime, (înv.) calabalîc. (Ce s-a strîns atîta ~?)

norod s. v. NAȚIUNE. NEAM. POPOR. POPULAȚIE. SEMINȚIE.

noród, noroade, s.n. (înv.) 1. Popor, nație. 2. Mulțime, gloată: „Ni, scoală-te într-un cot, / Te uită păstă norod” (Antologie, 1980: 224). – Din sl. narodǔ „popor” (DEX, MDA).

norod, noroade, s.n. – (înv.) 1. Popor, nație. 2. Mulțime, gloată: „Ni, scoală-te într-un cot, / Te uită păstă norod” (Antologie, 1980: 224). – Din sl. narodǔ „popor” (DEX, MDA) < roditi „a zămisli” (Șăineanu, Scriban; Miklosich, Cihac, cf. DER).

norod, -oade, s.n. – 1. Popor, nație. 2. Mulțime, gloată: „Ni, scoală-te într-un cot, / Te uită păstă norod” (Antologie 1980: 224). – Sl. narodǔ, din roditi „a zămisli” (DER).

Apa cînd se umflă și pe munți îi cufundă.
(Adică norodul cînd se învierșunează și pe cei mai tari îi trîntește.)

O turmă fără cîini.
(Adică un norod care n-are cine să-l ocrotească.)

NOROD², -OADĂ adj., subst. v. nerod.