NEDOMOLIT, -Ă, nedomoliți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi domolit; nepotolit; neastâmpărat. – Pref. ne- + domolit.

nedomolit, ~ă a [At: CANTEMIR, IST. 202 / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + domolit] 1 Care nu se domolește. 2 Care nu poate fi domolit Si: neastâmpărat, (rar) nemolit, (îvp) neostoit. 3 Aprig.

NEDOMOLIT, -Ă, nedomoliți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi domolit; nepotolit; neastâmpărat. – Ne- + domolit.

NEDOMOLIT, -Ă, nedomoliți, -te, adj. Care nu e sau nu poate fi domolit; nepotolit, aprig. Cu obrazul îngust și privirea înfruntătoare și nedomolită. DUMITRIU, P. F. 60. Omul acesta fusese în tinereță uragan nedomolit. SADOVEANU, O. I 248.

nedomolit adj. m., pl. nedomoliți; f. nedomolită, pl. nedomolite

nedomolit adj. m., pl. nedomoliți; f. nedomolită, pl. nedomolite

nedomolit adj. m., pl. nedomoliți; f. sg. nedomolită, pl. nedomolite

NEDOMOLIT adj. 1. v. nestăpânit. 2. v. impetuos.

NEDOMOLIT adj. 1. nepotolit, nestăpînit, (fig.) nesățios. (Iubire ~ de bani.) 2. aprig, furtunos, impetuos, impulsiv, iute, înflăcărat, înfocat, năvalnic, nepotolit, nestăpînit, nestăvilit, sălbatic, tumultuos, vehement, violent, (fig.) aprins, viforos, vijelios, vulcanic. (Temperament ~.)

NEDOMOLIT, -Ă adj. Negativ al lui domolit; care nu se domolește sau nu poate fi domolit; neastîmpărat (1), (rar) nemolit, (învechit și popular) neostoit; nestăpînit, aprig. Calul sireap și nedomolit. cantemir, ist. 202. Niște nedomolițiși nedumesteciți vrăjmași, pururea nevindecați către romani. c. cantacuzino, cm i, 18, cf. VALIAN, v., PONTBRIANT, D., COSTINESCU. Din umbră..., răsare conul Leonida, nedomolitul republican. sadoveanu, e. 147. Omul acesta fusese în tinereță uragan nepotolit. id. o. i, 10. Nedomolitul lui suflet ardea, mistuit de ura veche. id. ib. 33. – Pl.: nedomoliți, -te. – Pref. ne- + domolit.