MUȘTRULUIALĂ, muștruluieli, s. f. (Fam.) Acțiunea de a muștrului și rezultatul ei; mustrare, dojană; p. ext. bătaie. – Muștrului + suf. -eală.

muștruluială sf [At: STĂNOIU, C. I. 107 / V: (rar) must~ / Pl: ~ieli / E: muștrului + -eală] 1 (Înv) Predare a teoriei și a practicii militare Si: instrucție, (îvp) mustră¹ (1), (înv) ocenie, șmotru, (nob) mustreală. 2-3 (Pex) Instruire (severă). 4 (Pfm) Mustrare (1). 5 (Pfm) Bătaie.

MUȘTRULUIALĂ, muștruluieli, s. f. (Înv. și fam.) Acțiunea de a muștrului și rezultatul ei; mustrare, dojană; p. ext. bătaie. – Muștrului + suf. -eală.

MUȘTRULUIALĂ, muștruluieli, s. f. Acțiunea de a muștrului și rezultatul ei; mustrare, dojana; bătaie. Să tragă o sfîntă de muștruluială călugărilor. STĂNOIU, C. I. 107.

mustruluială sf vz muștruluială

muștruluială (fam.) s. f., g.-d. art. muștruluielii; pl. muștruluieli

muștruluială (fam.) s. f., g.-d. art. muștruluielii; pl. muștruluieli

muștruluială s. f., g.-d. art. muștruluielii; pl. muștruluieli

muștruluială

MUȘTRULUIALĂ s. v. admonestare, bătaie, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, instrucție, morală, mustrare, observație, reproș.

muștruluială s. v. ADMONESTARE. BĂTAIE. CEARTĂ. CERTARE. DOJANĂ. DOJENIRE. IMPUTARE. INSTRUCȚIE.MORALĂ. MUSTRARE. OBSERVAȚIE. REPROȘ.

MUȘTRULUIALĂ s. f. 1. (Ieșit din uz) Predare a teoriei și practicii militare; instrucție ostășească, (învechit și popular) mustră¹ (1), (învechit) ocenie, șmotru, (neobișnuit) mustreală. Să intri și tu la muștruluiala căpitanului Costache, cu metodele lui de zbir. C. PETRESCU, A. R. 37. Mîndru, mîndru toporaș, Hai măicuță ta oraș, Să te duci la căpitan, Să-i spui c-ai un băietan, C-a-nvățat muștruluială. PAMFILE, C. Ț. 283. ♦ P. e x t. Instruire (severă). În săptămînă cea dintîi a postului celui mare nu mai făceam școală – dar făceam, în schimb, muștruluiala duhovnicească. CIAUȘANU, R. SCUT. 61. 2. (Popular și familiar) Mustrare (1), dojană, ocară, (rar) muștruluire; bătaie. Protopopul însă găsi cu cale . . . să tragă o sfîntă de mustruluială călugărilor. STĂNOIU, C. I. 107. Îi dau eu o muștruluială lui Sebestyen, ba și lui Adam, de au să mă ție minte. VORNIC, P. 177. – Pl.: muștruluieli. - Și: (rar) mustruluială s. f. – Muștrului + suf. -eală.