mutilat, ~ă [At: ARISTIA, PLUT. / Pl: ~ați, ~e / E: mutila] 1 a (D. părți ale corpului) Tăiat, amputat cu o armă, în urma unei explozii, a unui accident etc. 2 a (D. oameni) Care are o parte a corpului mutilată (1). 3 a (Pex) Desfigurat. 4 sm (Spc) Invalid de război.

MUTILAT, -Ă, mutilați, -te, adj. Ciuntit, schilodit (prin tăierea sau ruperea unui membru al corpului). Ca toate mahalalele, își avea și a voastră făpturile ei cu trupuri mutilate și cu mintea scrîntită. PAS, Z. I 54. ◊ (Substantivat) Mutilatul, după cîteva clipe, vorbi iar. CAMILAR, N. II 91. Dar pe lîngă mine trec oameni în cîrje, schilozi, betegiți, «marii mutilați» ai războiului... către mausoleul eroilor. SAHIA, N. 16.

MUTILAT, -Ă adj., s.m. și f. (Om) care nu mai e întreg; schilod. [Cf. fr. mutilé].

MUTILAT, -Ă adj., s. m. f. (om) care nu mai e întreg; schilod. (< fr. mutilé)

mutilat adj. m., pl. mutilați; f. sg. mutilată, pl. mutilate

MUTILAT adj., s. (MED.) 1. adj. schilod, schilodit, (livr.) estropiat, (pop.) stropșit, (înv. și reg.) stricat, (reg.) schilăvit, (înv.) rupturit, sacatifsit. (Persoană ~ într-un accident.) 2. adj., s. v. invalid.

mutilat, -ă adj., s.m., s.f. I adj. (med., med. vet.) 1 (despre ființe sau despre părți ale corpului lor) schilod, schilodit, <livr.> estropiat, <pop. și fam.> șontorogit, <pop.> stropșit, <înv. și reg.> stricat, <reg.> năvleg, schilăvit, șofârnogit, <înv.> rupturit, sacatifsit, sluțit². Persoanele mutilate în timpul exploziei au fost duse de urgență la spital. 2 (despre membre ale ființelor sau, p. ext., despre ființe) ciuntit, schilod, schilodit, <înv. și reg.> stricat, <reg.> șofârnogit, șoncăit, șonțit. Mâna mutilată i-a fost operată. II adj., s.m., s.f. (med.) invalid, <înv.> sacatifsit. Bunicul lui este mutilat de război. III adj. fig. 1 (în opoz. cu „adevărat”; despre afirmații, texte, situații etc.) alterat, contrafăcut, deformat, denaturat, escamotat, fals, falsificat, măsluit², mistificat, răstălmăcit, <fig.> distorsionat, pervertit, siluit, trunchiat, <fig.; înv.> smintit, strâmbat. Textul mutilat al comunicatului l-a revoltat. 2 (despre limbă, datini, valori morale, ordini prestabilite etc.) corupt, pervertit, <fig.> deformat, stricat. Unele comunități vorbesc o limbă mutilată.

MUTILAT adj., s. (MED.) 1. adj. schilod, schilodit, (livr.) estropiat, (pop.) stropșit, (înv. și reg.) stricat, (reg.) schilăvit, (înv.) rupturit, sacatifsit. (Persoană ~.) 2. adj., s. invalid, (înv.) sacatifsit. (~ de război.)

MUTILAT, -Ă adj. (Despre părți ale corpului) Tăiat, amputat, retezat, ciuntit cu o armă, în urma unei explozii, a unui accident etc.; (despre ființe) cu o parte a corpului schilodită, amputată, ciuntită cu o armă, în urma unei explozii etc.; p. e x t. desfigurat, sluțit. Cf. ARISTIA, PLUT., LM. Dar ucigașul ist ticălos și mișel să rămîie aci ? . . . Trunchiul său mutilat să ne măture stradele ! I. NEGRUZZI, S. V, 521. Ca toate mahalalele, își avea și a voastră făpturile ei cu trupuri mutilate și cu mintea scrîntită. PAS, Z. I, 54. ◊ (Substantivat) Albia uscată a torentului . . . apare îngrozitor de tristă și dureroasă, ca orbitele fără ochi ale unui mutilat. BOGZA, C. O. 210. ♦ S p e c. (Substantivat, m.) Invalid de război. Pe lîngă mine trec . . . „marii mutilați” ai războiului. SAHIA, N. 16. Mutilatul, după cîteva clipe, vorbi iar. CAMILAR, N. II, 91. – Pl.: mutilați, -te. – V. mutila.