5 definiții pentru moștenie
Explicative DEX
moștenie sf [At: CORESI, EV. 296 / Pl: ~ii / E: moștean1 + -ie] (Înv) Moștenire (1).
moșteníe și -neníe f. Vechĭ. Moștenire, lucru moștenit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Sinonime
MOȘTENIE s. v. moștenire, patrimoniu, succesiune.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
moștenie s. v. MOȘTENIRE. PATRIMONIU. SUCCESIUNE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Tezaur
MOȘTENlE s. f. (Învechit) Moștenire (1). Acesta iaste moșteanul; veniți să ucidem el și vrem ținea moșteniia lui. CORESI, EV. 296, cf. 141, 155. Acel loc ce era să-l priimascâ de moștenie. N. TEST. (1648), 299v/11, cf. 182r/18, 297v/1. L-au lepădat tată-sâu de moșteniia împărăției. DOSOFTEI, V. S. noiembrie 98^/26. – Pl.: moștenii. – Moștean1 + suf. -ie.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: moștenie
moștenie substantiv feminin
| substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||