MORFOLIT, -Ă, morfoliți, -te, adj. (Fam.) 1. (Despre vorbe) Îngăimat, nedeslușit. 2. (Despre obiecte) Terfelit, stricat. – V. morfoli.

morfolit, ~ă a [At: PAS, Z. IV, 56 / Pl: ~iți, ~e / E: morfoli] 1 (D. cuvinte) Îngăimat. 2 (D. cuvinte) Nedeslușit. 3 (D. obiecte) Murdar și degradat.

MORFOLIT, -Ă, morfoliți, -te, adj. 1. (Despre vorbe) Îngăimat, nedeslușit. 2. (Despre obiecte) Terfelit, stricat. – V. morfoli.

MORFOLIT, -Ă, morfoliți, -te, adj. Deteriorat, ferfenițit. Cu registre pătate, morfolite... secretarii primesc înscrieri noi. PAS, Z. IV 56.

morfolít, -ă adj. Vest. Prost îmbrăcat, murdar: femeĭe morfolită.

MORFOLIT adj. v. bolborosit, îngăimat, mormăit, nearticulat, neclar, nedeslușit.

morfolit, -ă adj. fig. (despre cuvinte, fraze etc.) bolborosit², dezarticulat², îngăimat, mormăit², nearticulat, neclar, nedeslușit. Cuvinte morfolite apăreau în vorbirea copilului când acesta era speriat.

morfolit adj. v. BOLBOROSIT. ÎNGĂIMAT. MORMĂIT. NEARTICULAT. NECLAR. NEDESLUȘIT.

MORFOLIT, -Ă adj. 1. (Despre cuvinte, fraze etc.) îngăimat, nedeslușit. Frazele morfolite ale acestuia n-au relevat decît tocmai neputința de a-și spune gîndul întreg. CONTEMP. 1948, nr. 106, 3/3. 2. (Despre obiecte) Mototolit, terfelit, stricat, murdărit. Cu registre pătate, morfolite . . . secretarii primesc înscrieri noi. PAS, Z. IV, 56. – Pl.: morfoliți, -te. – V. morfoli.