MIOPIE, miopii, s. f. Tulburare a vederii caracterizată prin imposibilitatea de a distinge clar obiectele situate la distanță; miopism. ♦ Fig. Incapacitate de a vedea lucrurile în toată complexitatea lor. [Pr.: mi-o-] – Din fr. myopie.

miopie sf [At: LM / P: mi-o~ / Pl: ~ii / E: fr myopie] Afecțiune a vederii caracterizată prin imposibilitatea de a vedea clar obiectele de la distanță Si: (rar) miopism.

MIOPIE, miopii, s. f. Defect al vederii care se manifestă prin imposibilitatea de a distinge clar obiectele situate la o distanță mai mare; miopism. ♦ Fig. Incapacitate de a vedea lucrurile în toată complexitatea lor. [Pr.: mi-o-] – Din fr. myopie.

MIOPIE, miopii, s. f. Defect al vederii, care se manifestă prin imposibilitatea de a distinge obiectele situate la depărtare, datorită faptului că imaginea se formează înaintea retinei. Cu toată miopia, recunoscu îndată, în perete, tabloul. C. PETRESCU, Î. 215. ♦ Fig. Incapacitate de a vedea ansamblul lucrurilor, lipsă de perspectivă; mărginire.

MIOPIE s.f. (Med.) Defect al cristalinului care nu permite formarea imaginilor obiectelor îndepărtate pe retină, ci înaintea ei; vedere scurtă; miopism. ♦ (Fig.) Mărginire, lipsă de perspectivă în judecarea situațiilor. [Pron. mi-o-, gen. -iei. / < fr. myopie].

MIOPIE s. f. 1. defect al cristalinului (II), care nu permite formarea imaginilor obiectelor îndepărtate pe retină, ci înaintea ei; miopism; hipometropie. 2. (fig.) lipsă de perspectivă. (< fr. myopie)

MIOPIE f. 1) Defect al vederii constând în imposibilitatea de a vedea distinct obiectele aflate la distanță. 2) fig. Lipsă de perspicacitate. ~ intelectuală. [G.-D. miopiei; Sil. mi-o-] /<fr. myopie

miopie f. 1. vedere scurtă; 2. fig. mărginire intelectuală.

*miopíe f. (vgr. myopia). Defectu de a fi miop. V. prezbitie.

miopie (desp. mi-o-) s. f., art. miopia, g.-d. art. miopiei; pl. miopii, art. miopiile (desp. -pi-i-)

miopie (mi-o-) s. f., art. miopia, g.-d. art. miopiei; pl. miopii, art. miopiile

miopie s. f. (sil. mi-o-), art. miopia, g.-d. art. miopiei; pl. miopii, art. miopiile

MIOPIE s. (MED.) miopism, (pop.) vedere scurtă.

MIOPIE s. (MED.) miopism, (pop.) vedere scurtă.

MIOPIE s. f. Stare patologică a vederii, caracterizată prin imposibilitatea de a vedea clar obiectele situate la distanță; (rar) miopism, (popular) vedere scurtă. Cf. LM, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. Cu toată miopia recunoscu îndată, în perete, tabloul. C. PETRESCU, Î. II, 215, cf. ARGHEZI, C. J. 188, DER. - Pronunțat: mi-o-. – Pl.: miopii. – Din fr. myopie.