MELI-, -MEL elem. „miere, nectar”. (< fr. melli-, -mel, cf. lat. mel, mellis)

-MEL³ elem. meli-.

MELI-₁ „miere, nectar”. ◊ L. mel, mellis „miere” > fr. melli-, engl. id. > rom. meli-. □ ~fer (v. -fer), adj., s. f. pl., 1. adj., Care produce miere. 2. adj., Care are flori cu nectar. 3. s. f. pl., Grup de insecte himenoptere, cuprinzînd albinele, viespile etc., care culeg polenul și nectarul din flori; ~vor (v. -vor), adj., care consumă miere.

MELI-₂ „miere”. ◊ gr. meli „miere” > fr. méli-, engl. id. > rom. meli-. □ ~bioză (v. -bioză), s. f., dizaharidă izomeră cu lactoza, formată dintr-o moleculă de glucoză și una de galactoză, fiind sintetizată de plante ca: oleaceele, malvaceele etc.; ~fag (v. -fag), adj., care se hrănește cu miere; ~lit (v. -lit₁), s. n., amestec izomorf de silicați gălbui, care se formează în rocile efuzive tinere, din lave leucitice și nefelinice.

-MEL₂ „miere”. ◊ gr. meli „miere” > fr. -mel, engl. id. > rom. -mel.