megalocefalie sf [At: BIANU, D. S. / Pl: ~ii / E: fr mégalocéphalie] Megacefalie.

MEGALOCEFALIE s.f. Megacefalie. [< fr. mégalocéphalie].

MEGALOCEFALIE s. f. megacefalie. (< fr. mégalocéphalie)

megalocefalie s. f., art. megalocefalia, g.-d. art. megalocefaliei; pl. megalocefalii, art. megalocefaliile (desp. -li-i-)

megalocefalie s. f., art. megalocefalia, g.-d. art. megalocefaliei; pl. megalocefalii, art. megalocefaliile

megalocefalie s. f., art. megalocefalia, g.-d. art. megalocefaliei; pl. megalocefalii, art. megalocefaliile

MEGALO- „mare, uriaș, înalt, gigant, intens”. ◊ gr. megas, megalos „uriaș” > fr. mégalo-, engl. id., germ. id. > rom. megalo-. □ ~blast (v. -blast), s. n., globulă roșie care are un nucleu foarte mare; ~cefal (v. -cefal), adj., care prezintă megalocefalie; sin. megacefal; ~cefalie (v. -cefalie), s. f., anomalie care constă în dezvoltarea excesivă a craniului; sin. megacefalie, megalocranie; ~cit (v. -cit), s. n., celulă roșie mare și anucleată, care apare în sînge în cazul anemiei pernicioase; ~cranie (v. -cranie), s. f., megalocefalie*; ~dactilie (v. -dactilie), s. f., dezvoltare exagerată a degetelor; ~dermie (v. -dermie), s. f., hipertrofie congenitală a pielii; sin. dermomegalie; ~gametogeneză (v. gameto-, v. -geneză), s. f., proces de formare a macrogameților; ~manie (v. -manie), s. f., manifestare psihică morbidă, caracterizată prin obsesia grandorii, a gloriei, a puterii; ~melie (v. -melie), s. f., anomalie congenitală care constă în gigantismul unuia sau al ambelor membre superioare; ~psihie (v. -psihie), s. f., încredere exagerată în propriile sale forțe sau posibilități; ~splanhnie (v. -splanhnie), s. f., mărise excesivă a viscerelor; sin. megasplanhnie; ~splenie (v. -splenie), s. f., mărire exagerată a splinei; ~timie (v. -timie), s. f., creștere în volum a timusului; ~zaur (~saur) (v. -zaur), s. m., reptilă fosilă gigantică dinozauriană, din mezozoic, care, în mers, se sprijinea pe coadă.

megalocefalie s.f. (med.) macrocefalie, megacefalie, megalocranie.

MEGALOCEFALÍE s. f. Anomalie care constă în dezvoltarea excesivă a capului. Cf. BIANU, D. S. - Pl.: megalocefalii. – Din fr. mégalocéphalie.