meci² sn [At: SADOVEANU, O. X, 455 / S și: match / Pl: ~uri / E: eg match, fr match] Întrecere sportivă care se dispută între două persoane sau între două echipe Si: joc, partidă.

MECI, meciuri, s. n. Întrecere sportivă disputată între două persoane sau între două echipe; joc (4). Meci de fotbal. Meci de șah.

MECI s.n. Întrecere sportivă între doi competitori sau între două echipe. [Pl. -iuri, scris și match. / < engl. match].

MECI s. n. întrecere sportivă între doi competitori, între două echipe. (< engl., fr. match)

MECI ~uri n. Competiție sportivă între doi concurenți sau între două echipe; partidă; joc. ~ de box. ~ de fotbal. /<engl., fr. match

MATCH s.n. v. meci.

meci s. n., pl. meciuri

meci s. n., pl. meciuri

meci s. n., pl. meciuri

meci (nu: match)

a trânti un meci expr. a truca rezultatul unui meci.

MECI s. (SPORT) dispută, întâlnire, întrecere, joc, partidă. (~ul a durat doar trei minute.)

MECI s. (SPORT) dispută, întîlnire, întrecere, joc, partidă. (~ a durat doar trei minute.)

MECI² s. n. Întrecere sportivă care se dispută între două persoane sau între două echipe ; întîlnire, partidă, joc. Cu toate matchurile, meetingurile, uzinele, gazetele formidabile, mașinismul și toate minunile Americei, s-a întors în năcăjită și mica patrie de la Dunăre. SADOVEANU, O. X, 455, cf. IORDAN, L. R. A. 499. La început matchul s-a desfășurat într-o alură vie, ceea ce dădea impresia că ambele echipe vor depune eforturi să ridice calitatea jocului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2 767. Interpreții. . . își răsuceau violent capetele, ca spectatorii la un meci de tenis. V. ROM. iulie 1 954, 295. Am urmărit meciul la radio. SP. POP. 1964, nr. 4668. ♦ F i g. întrecere ; dispută. De luni de zile această revistă ne întreține cu matchul electoral al numeroșilor săi cititori pentru alegerea celui mai bun roman românesc. LOVINESCU, C. VI, 11, cf. IORDAN, L. R. A. 499. - Scris și: match. – Pl.: meciuri. – Din engl. match, fr. match.