mamelon sn [At: BIANU, D. S. 650 / Pl: ~oane / E: fr mamelon] 1 Vârf proeminent al mamelei, prin care se scurge laptele Si: sfârc. 2 Ridicătură de teren izolată, având de obicei vârful rotunjit Vz măgură, muncel, movilă.

* MAMELON (pl. -oane) sn. 🌐 🎖️ Termen topografic militar: deal, ridicătură rotunjită la vîrf [fr.].

MAMELON, mameloane, s. n. 1. Sfîrcul mamelei. 2. Ridicătură de teren, movilă cu vîrful rotunjit, de cele mai multe ori izolată. V. muscel.

MAMELON s.n. 1. Sfîrcul mamelei. ♦ Formație anatomică proeminentă. 2. Ridicătură de teren izolată, rotunjită la vîrf. [< fr. mamelon].

MAMELON s. n. 1. sfârcul mamelei. ◊ formație anatomică proeminentă. 2. ridicătură de teren izolată, cu vârful rotunjit. (< fr. mamelon)

MAMELON ~oane n. Sfârc al mamelei. /<fr. mamelon

mamelon n. în nomenclatura militară: deal, muscel.

mamelon s. n., pl. mameloane

mamelon s. n., pl. mameloane

mamelon s. n., pl. mameloane

MAMELON s. (ANAT.) gurgui, sfârc. (~ul sânului.)

mamelon s.n. (anat.) sfârc, <rar> ragadă, <pop.> gurgui, <reg.> bonț, dul, <arg.> trăgaci. În mameloane se deschid canalele galactofore.

MAMELON s. (ANAT.) gurgui, sfîrc. (~ sînului.)

MAMELON s. n. 1. Vîrful proeminent al mamelei, prin care se scurge laptele; sfîrcul sînului. Cf. BIANU, D. S. 650. [La bătrîne] areola e mică și depigmentată, iar mamelonul atrofic. PARHON, B. 27. 2. Ridicătură de teren izolată, avînd de obicei vîrful rotunjit. V. m ă g u r ă, m u n c e l, m o v i l ă. Părăsi direcția și veni spre un mamelon înverzit de o perie deasă de grîu tînăr. SADOVEANU, O. XIV, 166. - Pl.: mameloane. – Din fr. mamelon.