opțiuni
  • info

12 definiții pentru mărmuri

din care

Explicative DEX

MĂRMURI, mărmuresc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A lucra ceva în marmură. 2. Intranz. Fig. (Înv. și pop.) A înmărmuri, a încremeni (de frică, groază). – Din marmură.

MĂRMURI, mărmuresc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A lucra ceva în marmură. 2. Intranz. Fig. (Înv. și pop.) A înmărmuri, a încremeni (de frică, groază). – Din marmură.

mărmuri [At: (a. 1675) GCR I, 223/19 / V: mar~ / Pzi: ~resc / E: marmură1] 1 vt (Îvp) A sculpta ceva în marmură. 2 vt (Îvp) A căptuși cu marmură. 3 vi (Buc) A îngheța de frig. 4 vi (Fig; îvp) A înmărmuri, a încremeni de frică, de groază, de uimire etc.

MĂRMURI, mărmuresc, vb. IV. Intranz. (Popular) A înmărmuri. Voinic d-auzea, Voinic tremura, Apoi mărmurea... Șerpe-l colăcea Gura-și deschidea... Și mi-l îmbuca. TEODORESCU, P. P. 447.

marmuri v vz mărmuri

Ortografice DOOM

mărmuri (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărmuresc, 3 sg. mărmurește, imperf. 1 mărmuream; conj. prez. 1 sg. să mărmuresc, 3 să mărmurească

mărmuri (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărmuresc, imperf. 3 sg. mărmurea; conj. prez. 3 să mărmurească

mărmuri vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărmuresc, imperf. 3 sg. mărmurea; conj. prez. 3 sg. și pl. mărmurească

Sinonime

MĂRMURI vb. v. împietri, încremeni, înlemni, înmărmuri, înțepeni, paraliza, petrifica.

mărmuri vb. IV. intr. (înv. și pop.; despre ființe) 1 (în basme) v. Împietri. Încremeni, Înmărmuri. Înțepeni. Pietrifica. 2 fig. v. Împietri. Încremeni. Îngheța. Înlemni. Înmărmuri. Înțeleni. Înțepeni. Paraliza. Răci.

mărmuri vb. v. ÎMPIETRI. ÎNCREMENI. ÎNLEMNI. ÎNMĂRMURI. ÎNȚEPENI. PARALIZA. PETRIFICA.

Tezaur

MĂRMURÍ vb. IV. 1. Tranz. (Învechit și în poezia populară) A sculpta sau a lucra ceva în marmură1 ; a căptuși cu marmură. Cf. LB. Țîțișoarele ei Să mi le mărmuriți, Să mi le-nchipuiți. MAT. FOLK. 20. 2. Intranz. (Prin Bucov.) A îngheța, a încremeni de frig. Cf. ȘEZ. V, 105. 3. I n t r a n z. F i g. (Învechit și popular) A înmărmuri, a încremeni (de frică, groază, uimire etc.). Stâpînă-său numai ci mărmuri de ciudă (a. 1675). GCR I, 223/19. Îndată cum au băut, au mărmurit toți de beți, bînd de acel vin. NECULCE, L. 232. Inima mea mărmurind, Tainice fiori l-ast nume năvălesc și o cuprind. HELIADE, O. I, 429, cf. 410, POLIZU, BARCIANU, TDRG, BUL. FIL. III, 106. Voinicu d-auzea, Voinicu tremura, Apoi mărmurea. TEODORESCU, P. P. 447. - Prez. ind.: mărmuresc. – Și: marmuri vb. IV. DDRF. – V. marmură1.

MARMURÍ vb. IV v. mărmuri.

Intrare: mărmuri
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mărmuri
  • mărmurire
  • mărmurit
  • mărmuritu‑
  • mărmurind
  • mărmurindu‑
 singular plural
  • mărmurește
  • mărmuriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mărmuresc
 (să)
  • mărmuresc
  • mărmuream
  • mărmurii
  • mărmurisem
a II-a (tu)
  • mărmurești
 (să)
  • mărmurești
  • mărmureai
  • mărmuriși
  • mărmuriseși
a III-a (el, ea)
  • mărmurește
 (să)
  • mărmurească
  • mărmurea
  • mărmuri
  • mărmurise
plural I (noi)
  • mărmurim
 (să)
  • mărmurim
  • mărmuream
  • mărmurirăm
  • mărmuriserăm
  • mărmurisem
a II-a (voi)
  • mărmuriți
 (să)
  • mărmuriți
  • mărmureați
  • mărmurirăți
  • mărmuriserăți
  • mărmuriseți
a III-a (ei, ele)
  • mărmuresc
 (să)
  • mărmurească
  • mărmureau
  • mărmuriră
  • mărmuriseră
marmuri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mărmuri, mărmurescverb

etimologie:
  • marmură DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.