6 definiții pentru mârsei

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mârsei sn [At: DOSOFTEI, MOL. 92 / V: ~sâi / Pl: ~e / E: ns cf bg мръсень, мърсене] (Îvr) Dorință trupească Si: (îvr) mârsăială, mârsăietură, mărsăcăciune.

mârséi sn (învechit și rar) Dorință trupească. Sinonime: (învechit și rar) mârsăială, mârsăietură, mărsăcăciune. Atestare: DOSOFTEI, MOL. 92; Variantă: mârsấi; Plural: mârseie; Etimologie: nesigură confer bulgară мръсеиљ, мръсеие;

MÎRSEI s.n. (Mold.) Dorință de plăceri, poftă (trupească). Năvarnicile a mîrseailor ai potolit de valuri unde. DOSOFTEI, MOL. Alții să porniia spre mîrseiul păcatelor. DOSOFTEI, VS. Etimologie necunoscută. Cf. bg. mărsen. Vezi și mîrsăcăciune, mîrsăială, mîrsăietură. Cf. mîrsăcăciune, mîrsăială, mîrsăietură.

mîrsăcăcĭúne f. (din mursecăcĭune, d. mursec). Vechĭ. Poftă, pasiune. – Și mîrsăĭetură f., pl. ĭ, și mîrsăĭală, f., pl. ĭelĭ, și mîrséĭ, n., pl. eĭe și eĭurĭ.

Intrare: mârsei
substantiv neutru (N65)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mârsei
  • mârseiul
  • mârseiu‑
plural
  • mârseie
  • mârseiele
genitiv-dativ singular
  • mârsei
  • mârseiului
plural
  • mârseie
  • mârseielor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N65)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mârsâi
  • mârsâiul
  • mârsâiu‑
plural
  • mârsâie
  • mârsâiele
genitiv-dativ singular
  • mârsâi
  • mârsâiului
plural
  • mârsâie
  • mârsâielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)