lipit¹ sn [At: COSTINESCU / Pl: (rar) ~uri / E: lipi] 1-4 Lipire (1-4). 5 (Îvr) Etanșare (1). 6 (Pop) Lipitură (3).

LIPIT I. adj. 1 p. LIPI ¶ 2 Sărăc ~ (pămîntului), foarte sărac (aluziune la starea de servitute a țăranului, legat de pămîntul pe care-l locuia): era sărac ~, de n’avea după ce bea apă (ISP.); baba... a rămas de tot săracă, ~a pământului (CRG.) ¶ 3 ~ de foame, lihnit de foame: cum fu ~ de foame... se sătură de se făcu burduf (RET.) ¶ ¶ C. NELIPIT. II. sbst. Faptul de a lipi: ~ul caselor, ferestrelor, afișelor.

LIPIT¹ s. n. Lipire.

lipit a. 1. prins cu ceva cleios; 2. uns cu pământ galben: prispă lipită; 3. strâns, apropiat: stă lipit de zid; lipit (pământului), foarte sărac, ajuns la sapă de lemn (aluziune la starea de servitute a țăranului clăcaș, legat de pământul în care locuia): suntem lipiți de țernă și lumea e calică AL. ║ n. acțiunea de a lipi: lipitul afișelor.

lipit s. n.

lipit s. n.

lipit s. n.

LIPIT s. încleiere, lipire, (rar) încleială. (~ul unui obiect.)

lipit¹ s.n. încleiere, lipire, <rar> încleială, <reg.> încleioșare, încleioșeală, <înv.> încleitură, lipiciune.

LIPIT s. încleiere, lipire, (rar) încleială. (~ unui obiect.)