LEGATO adv. (Indică modul de executare a unui grup de note muzicale) Fără nicio întrerupere între sunete, în mod continuu. – Cuv. it.

legato [At: IVELA, D. M. / E: it legato^[1]] 1 av (Indică modul de executare a unui grup de note muzicale) Fără întrerupere între sunete. 2 av În mod continuu. 3 sni Executare a unui grup de note muzicale fără pauză între ele. corectat(ă)

LEGATO adv. (Indică modul de executare a unui grup de note muzicale) Fără nici o întrerupere între sunete, în mod continuu. – Cuv. it.

LEGATO adv. (Indicînd modul de executare a unui grup de note muzicale) În mod continuu; fără nici o întrerupere între sunete.

LEGATO adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Continuu, susținînd sunetul unei note pînă ce se atacă nota următoare. [< it. legato].

LEGATO I. adv. (muz.) legat, susținând neîntrerupt sunetul unei note. II. s. n. pasaj dintr-o compoziție executat în acest mod. (< it. legato)

LEGATO adv. muz. Executat fără întrerupere între sunete, în mod continuu. /Cuv. it.

*legáto adv. (it. legato, legat, unit). Muz. A cînta legato, a cînta unit notele între ele, nu staccato.

legato¹ (muz.) adv.

legato (it.) adv.

legato adv.

legato (cuv. it. „legat”), indicație de interpretare care arată succesiunea fără nici o întrerupere a sunetelor. În muzica vocală și la instr. de suflat, pasajul în l. se execută printr-o singură respirație; la instr. de coarde cu arcuș, l. se execută într-o singură trăsătură de arcuș; la instr. cu claviatură*, ridicarea degetului de pe clapă se face abia după apăsarea celei următoare. L. se indică în partitură* printr-un arc, așezat deasupra grupului de note*. Uneori se utilizează superlativul legatissimo care se notează prin cuvântul însuși. Ant.: non. l. Semnul l., în muzica vocală, mai arată că un grup de note se cântă într-o singură silabă de text. În acest caz, subdiviziunile [v. diviziune (1)] de optime, șaiprezecime etc.se notează prin bare (II, 1), ca în muzica instr. ♦ L. de prelungire are rolul de a prelungi valoarea* unei note, inclusiv peste o bară (II, 3) de măsură. V. punct; sincopă.