12 definiții pentru justificare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JUSTIFICARE, justificări, s. f. Acțiunea de a (se) justifica și rezultatul ei; justificație, îndreptățire, motivare. – V. justifica.

JUSTIFICARE, justificări, s. f. Acțiunea de a (se) justifica și rezultatul ei; justificație, îndreptățire, motivare. – V. justifica.

justificare sf [At: MAIORESCU, D. IV, 587/8-9 / Pl: ~cări / E: justifica] 1-4 Demonstrare a justeții (1-4) unui lucru. 5 Motivare. 6 Îndreptățire. 7 Dovedire a nevinovăției cuiva Si: dezvinovățire, (înv) justificație (1). 8 Dovedire a întrebuințării legale a unor sume de bani, a unor materiale etc. prezentând actele necesare. corectat(ă)

JUSTIFICARE, justificări, s. f. Acțiunea de a (se) justifica și rezultatul ei. Justificarea unei absențe.

JUSTIFICARE s.f. Acțiunea de a (se) justifica și rezultatul ei; justificațiune. / < justifica].

justificare f. 1. acțiunea de. a (se) justifica; 2. probe ce servesc a justifica pe cineva.

* justificațiúne f. (lat. justificátio, -ónis). Acțiunea de a saŭ de a te justifica. Proba unuĭ lucru: justificațiunea unuĭ fapt. – Și -áție, dar maĭ ales -áre.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

justificare s. f., g.-d. art. justificării; pl. justificări

justificare s. f., g.-d. art. justificării; pl. justificări

justificare s. f., g.-d. art. justificării; pl. justificări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

JUSTIFICARE s. 1. îndreptățire, justificație logică, motivare, motivație, rațiune, temei, (livr.) legitimare, legitimitate, (pop.) noimă, (înv.) rezon. (~ unei hotărâri.) 2. logică, motivare, noimă, rațiune, rost, sens, temei. (Nu văd ~ acestei hotărâri.) 3. explicare, explicație, motivare. (Există vreo ~ a gestului său?) 4. v. scuză. 5. v. dezvinovățire.

justificare s.f. 1 (de obicei constr. cu vb. „a aduce”, „a găsi”) argument, îndreptățire, justificație, legitimare, legitimitate, motiv, motivare, motivație, rațiune, temei, <rar> legitimizare, <înv. și pop.> îndreptare, <pop.> noimă, <înv.> dreptate, <fran.; înv.> rezon, <fig.; rar> acoperire. Nu găsește nicio justificare pentru decizia pe care a luat-o. 2 justificație, logică (v. logic2), motivare, motivație, noimă, rațiune, rost, sens, temei, <înv.> cuget. Fapta sa nu are nicio justificare. 3 explicare, explicație, justificație, motivare, motivație, <înv.> socoteală, <grec.; înv.> exighisis. Nu are nicio justificare pentru întârzierea lucrării. 4 justificație, motivare, motivație, scuză,<livr.> determinare, <rar> scuzare, <înv.> răspuns. Nu are nicio justificare pentru comportarea sa. 5 dezvinovățire, disculpare, justificație, scuză, <rar> dezvinuire, scuzare,<înv.> dezvinovare, dezvinovăție, disculpație, excuzație, <ital.> disculpă. Justificarea lui nu l-a convins.

JUSTIFICARE s. 1. îndreptățire, motivare, motivație, rațiune, temei, (livr.) legitimare, legitimitate, (pop.) noimă, (înv.) rezon. (~ unei hotărîri.) 2. logică, motivare, noimă, rațiune, rost, sens, temei. (Nu văd ~ acelei hotărîri.) 3. explicare, explicație, motivare. (Există vreo ~ a gestului său?) 4. motivare, motivație, scuză, (rar) scuzare, (înv.) răspuns. (Nu are nici o ~ pentru cele făcute.) 5. dezvinovățire, disculpare, scuză, (rar) dezvinuire, scuzare. (O ~ neconvingătoare.)

Intrare: justificare
justificare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • justificare
  • justificarea
plural
  • justificări
  • justificările
genitiv-dativ singular
  • justificări
  • justificării
plural
  • justificări
  • justificărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

justificare, justificărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) justifica și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Justificarea unei absențe. DLRLC
    • 1.1. Demonstrare a justeții unui lucru. MDA2
    • 1.2. Dovedire a nevinovăției cuiva. MDA2
    • 1.3. Dovedire a întrebuințării legale a unor sume de bani, a unor materiale etc. prezentând actele necesare. MDA2
etimologie:
  • vezi justifica DEX '09 MDA2 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.