17 definiții pentru junghietură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JUNGHIETURĂ, junghieturi, s. f. (Pop.) 1. Junghi (1). 2. Articulația coloanei vertebrale cu baza craniului; p. ext. gât, grumaz. [Pr.: -ghi-e-] – Junghia + suf. -ătură.

JUNGHIETURĂ, junghieturi, s. f. (Pop.) 1. Junghi (1). 2. Articulația coloanei vertebrale cu baza craniului; p. ext. gât, grumaz. [Pr.: -ghi-e-] – Junghia + suf. -ătură.

junghietu sf [At: DOSOFTEI, V. S. 142 / V: ~ghe~ / P: ~ghi-e~ / Pl: ~ri / E: junghia + -tură] 1 (Pop) Înjunghietură. 2 Junghi (2). 3 (Atm) Articulație a coloanei vertebrale cu baza craniului. 4 (Pex) Gât. 5 (Înv) Animal înjunghiat, adus ca jertfă.

JUNGHIETURĂ, junghieturi, s. f. (Și în forma junghetură) 1. Junghi (1). Cu florile să-l ștergeți De junghieturi. TEODORESCU, P. P. 391. 2. (Uneori determinat prin «gîtului») Articulația coloanei vertebrale cu baza craniului; p. ext. grumaz, gît. Dacă m-ar vedea că răsfoiesc o carte, jupînul Mielu Gușă mi-ar frînge junghietura gîtului. STANCU, D. 379. Capul îi bănănăia intr-o parte și într-alta, de parcă își rupsese junghetura. ISPIRESCU, L. 106. S-a plecat scurt cu bărbia-n piept, parcă i-a trosnit junghetura. CARAGIALE, S. U. 49. – Variantă: junghetu s. f.

JUNGHIETURĂ ~i f. 1) v. JUNGHI. 2) pop. Articulația coloanei vertebrale cu baza craniului. /a junghia + suf. ~ătură

junghetură f. 1. încheietura gâtului cu trunchiul corpului: a’și frânge junghetura; 2. durere împungătoare.

junghetúră f., pl. ĭ (d. lat. *jŭngŭlatura, îld. *jŭgŭlatura, d. júgulum, gît. V. jug, juncțiune). Locu de juncțiune al gîtuluĭ cu trupu la ceafă: a căzut și șĭ-a rupt junghetura gîtuluĭ. Junghĭ, durere împungătoare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

junghietu (pop.) (desp. -ghi-e-) s. f., g.-d. art. junghieturii; pl. junghieturi corectat(ă)

junghietu (pop.) (-ghi-e-) s. f., g. d. art. junghieturii; pl. junghieturi

junghietu s. f. (sil. -ghi-e-), g.-d. art. junghieturii; pl. junghieturi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

JUNGHIETU s. (MED.) înjunghietură, înțepătură, junghi, (pop.) stricnitură, (grecism înv.) nixis, (fig.) săgeată, săgetătură, (pop. fig.) tăietură, (Simte o ~ în regiunea intercostală.)

junghietu s.f. 1 (med.; pop.) v. Împunsătură. Înjunghietură. Înțepătură. Junghi. Nevralgie intercostală. 2 (anat.; la oameni și la unele animale; pop.) v. Gât. 3 (tehn.; la car sau la căruță; reg.) <reg.> creier, opor, umăr, umărul osiei (v. umăr), umerar, umeraș. Junghietura se află lângă străgălie și se îmbină cu căpățâna roții.

JUNGHIETU s. înjunghietură, înțepătură, junghi, (pop.) stricnitură, (grecism înv.) nixis, (fig.) săgeată, săgetătură, (pop. fig.) tăietură. (Simte o ~ în regiunea intercostală.)

junghetu s. v. GÎT. GRUMAZ.[1] modificată

  1. În original, tipărit greșit: jughetură. LauraGellner
Intrare: junghietură
junghietură substantiv feminin
  • silabație: jun-ghi-e-tu-ră info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • junghietu
  • junghietura
plural
  • junghieturi
  • junghieturile
genitiv-dativ singular
  • junghieturi
  • junghieturii
plural
  • junghieturi
  • junghieturilor
vocativ singular
plural
junghetură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • junghetu
  • junghetura
plural
  • jungheturi
  • jungheturile
genitiv-dativ singular
  • jungheturi
  • jungheturii
plural
  • jungheturi
  • jungheturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

junghietu, junghieturisubstantiv feminin

    • format_quote Cu florile să-l ștergeți De junghieturi. TEODORESCU, P. P. 391. DLRLC
  • 2. popular Articulația coloanei vertebrale cu baza craniului. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Dacă m-ar vedea că răsfoiesc o carte, jupînul Mielu Gușă mi-ar frînge junghietura gîtului. STANCU, D. 379. DLRLC
    • format_quote Capul îi bănănăia într-o parte și într-alta, de parcă își rupsese junghetura. ISPIRESCU, L. 106. DLRLC
    • format_quote S-a plecat scurt cu bărbia-n piept, parcă i-a trosnit junghetura. CARAGIALE, S. U. 49. DLRLC
  • 3. învechit Animal înjunghiat, adus ca jertfă. MDA2
etimologie:
  • Junghia + sufix -ătură. DEX '09 MDA2 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.