O definiție pentru jumurluire
Regionalisme / arhaisme
jumurlui, pers. 3 sg. jumurluie, vb. IV (reg.; despre porci) a scurma în noroi după grăunțe; a jimui.
Intrare: jumurluire
jumurluire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |