2 definiții pentru jugurel (jug)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
jugurel1 sn [At: MARIAN, NU. 754 / Pl: ~ele / E: jug + -urel] 1-2 (Reg; șhp) Jug (1) (mic) Si: juguleț (2-3), jugușor (3-4) juguț (1-2).
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
jugurel1, jugurele, s.n. (reg.) jug.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: jugurel (jug)
jugurel2 (pl. -e) substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
jugurel, jugurelesubstantiv neutru
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.