9 definiții pentru izbucnire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IZBUCNIRE, izbucniri, s. f. Acțiunea de a izbucni și rezultatul ei; dezlănțuire. – V. izbucni.

IZBUCNIRE, izbucniri, s. f. Acțiunea de a izbucni și rezultatul ei; dezlănțuire. – V. izbucni.

izbucnire sf [At: NEGRUZZI, S. I, 6 / V: sbuc~, zbuc~, zbug~, (înv) izbâc~ / Pl: ~ri / E: izbucni] 1 Izvorâre a apei cu putere Si: țâșnire, (înv) izbucneală (1). 2 Aprindere bruscă a focului sau a luminii Si: (înv) izbucneală (2). 3 (Fig) Naștere bruscă a unei pasiuni sau revolte Si: (înv) izbucneală (3). 4 Explozie neașteptată a unei arme de foc Si: (înv) izbucneală (4). 5 Erupție neașteptată a unui vulcan Si: (înv) izbucneală (5). 6 Manifestare zgomotoasă sau violentă a unui om Si: (înv) izbucneală (6). 7 (Pan) Zvâcnire. 8 (Pan) Smucire.

IZBUCNIRE, izbucniri, s. f. Faptul de a izbucni și rezultatul lui; dezlănțuire. Se auzeau în sat din vreme în vreme izbucniri de glasuri. SADOVEANU, O. VII 123. Izbucnirea mea era nelalocul ei, vulgară, fără temei. CAMIL PETRESCU, U. N. 15. Tăceri bosumflate, izbucniri violente, cuvinte înverșunate care se încrucișau ca săbiile ascuțite. BART, E. 227. ♦ Explozie. Sunetul clopotelor, izbucnirile tunurilor făceau toate la un loc un vuiet încurcat. ODOBESCU, S. I 111. Gestul acesta fu ca izbucnirea unei mine. NEGRUZZI, S. I 6. ◊ Fig. Fiecare vers e o izbucnire de lumină. GHEREA, ST. CR. II 48.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

izbucnire s. f., g.-d. art. izbucnirii; pl. izbucniri

izbucnire s. f., g.-d. art. izbucnirii; pl. izbucniri

izbucnire s. f., g.-d. art. izbucnirii; pl. izbucniri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

IZBUCNIRE s. 1. v. erupție. 2. v. dezlănțuire. 3. răbufneală, răbufnire, (rar) răbufnitură. (O ~ nervoasă.)

IZBUCNIRE s. 1. erupție, irupere, irupție, năvălire, răbufnire, țîșnire. (~ petrolului din pămînt.) 2. declanșare, dezlănțuire, iscare, începere, pornire, producere, stîrnire, venire, (înv. și reg.) scornire, (înv.) prorupere, prorupție. (Înainte de ~ vijeliei.)

Intrare: izbucnire
izbucnire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • izbucnire
  • izbucnirea
plural
  • izbucniri
  • izbucnirile
genitiv-dativ singular
  • izbucniri
  • izbucnirii
plural
  • izbucniri
  • izbucnirilor
vocativ singular
plural
izbâcnire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

izbucnire, izbucnirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a izbucni și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: dezlănțuire
    • format_quote Se auzeau în sat din vreme în vreme izbucniri de glasuri. SADOVEANU, O. VII 123. DLRLC
    • format_quote Izbucnirea mea era nelalocul ei, vulgară, fără temei. CAMIL PETRESCU, U. N. 15. DLRLC
    • format_quote Tăceri bosumflate, izbucniri violente, cuvinte înverșunate care se încrucișau ca săbiile ascuțite. BART, E. 227. DLRLC
    • 1.1. Explozie. DLRLC
      sinonime: explozie
      • format_quote Sunetul clopotelor, izbucnirile tunurilor făceau toate la un loc un vuiet încurcat. ODOBESCU, S. I 111. DLRLC
      • format_quote Gestul acesta fu ca izbucnirea unei mine. NEGRUZZI, S. I 6. DLRLC
      • format_quote figurat Fiecare vers e o izbucnire de lumină. GHEREA, ST. CR. II 48. DLRLC
etimologie:
  • vezi izbucni DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.